China
Ascensorul Bailong: merită sau poți să-l sari? (2026)
Actualizat:

Din tot ce se plătește în plus în Parcul Zhangjiajie, ascensorul Bailong e lucrul despre care se scrie cel mai mult. Are un record mondial pe plăcuță, apare în toate filmulețele cu locul și urcă vreo trei sute de metri lipit de un perete de stâncă.
Mai util e să știi dacă îți trebuie. Ajungi sus și fără el, pe alte două căi, iar în vârf de sezon coada de la bază te costă mai mult timp decât face urcarea. Le luăm pe rând pe amândouă.
Ce e ascensorul Bailong
E un ascensor exterior construit pe peretele de stâncă din Parcul Zhangjiajie, care leagă valea de platoul Yuanjiajie. Sus, adică acolo unde sunt stâlpul Avatar Hallelujah și Primul Pod de sub Cer, se duce oricum toată lumea. Numele înseamnă „O sută de dragoni”.

S-a construit între 1999 și 2002 și are 326 de metri dintr-o bucată. Structura e împărțită în două, iar diferența se simte din cabină. Primii 154 de metri urcă printr-un puț săpat în munte, unde nu vezi nimic. Ultimii 172 sunt pe o schelă metalică prinsă de perete, în plin gol, și exact acolo se aude toată cabina deodată.
Sunt trei ascensoare care merg în paralel, cu cabine de sticlă pe două niveluri. Pe hârtie duc în jur de 6.000 de oameni pe oră, cifră pe care ți-o repetă și ghizii, dar care nu se prea simte când stai la rând.
Pe 16 iulie 2015, Guinness World Records l-a trecut drept cel mai înalt ascensor exterior din lume, iar titlul e și acum al lui. Construcția a fost contestată la vremea ei, fiindcă zona e în patrimoniul UNESCO, iar în primii ani a stat oprit vreo zece luni din motive de siguranță. De atunci merge fără povești.
Geamul e pe partea dinspre vale, așa că locul bun ți-l alegi când intri în cabină. Dacă intri ultimul, urci uitându-te la ceafa cuiva. Tot ce vezi de acolo vezi oricum și de sus, pe îndelete.

Cât ține urcarea e o discuție cu surse care nu se potrivesc. Cifra care circulă peste tot, inclusiv pe materialele locului, e de 66 de secunde după modernizarea din 2015. Alte surse la fel de serioase dau 88 de secunde, iar Wikipedia scrie un minut și 32 de secunde. E undeva sub două minute, oricum ai lua-o, și diferența nu schimbă nimic pentru tine. Partea lungă a zilei e coada.
Unde e și cum ajungi la baza lui
Stația de jos e într-un punct pe care indicatoarele îl scriu Shuiraosimen, tradus pe hărțile în engleză drept Water Around Four Gates. E în vale, la o intersecție de poteci și de linii de autobuz, deci ajungi acolo în două feluri.
Cu autobuzele gratuite din parc, care circulă des dinspre poarta Wulingyuan și te lasă chiar la stație. Sau pe jos, prin valea Golden Whip Stream, care se termină cam în același loc. A doua variantă e și cea mai frumoasă dimineață din parc, cu stâlpii priviți de jos în sus.
Ține minte că ascensorul e în interiorul parcului, deci ai nevoie întâi de biletul de intrare, cu rezervarea lui online și cu recunoașterea facială de la poartă. Nu ajungi la el direct din oraș, ca la o atracție separată.
De sus, din capătul ascensorului, mai ai câteva minute de mers până la primele belvederi din Yuanjiajie. Unele filmulețe lasă impresia că ieși din cabină fix în fața stâlpului din Avatar. Zona o vizitezi pe jos, în vreo trei ore, iar ascensorul te scutește doar de urcuș.


Cât costă și unde plătești
Ascensorul nu intră în biletul de parc. Îl plătești separat, la ghișeul de la bază, de fiecare dată când urci sau cobori cu el.
Pe tabelul oficial de tarife pentru 2026, prețul e de 65 de yuani sensul și 130 dus-întors, adică vreo 8 euro urcarea. Copiii mici, sub 1,2 metri, urcă gratuit la aproape toate instalațiile din parc, dar întreabă la ghișeu, fiindcă regula se schimbă de la o instalație la alta.
Pe unele pagini, chiar cunoscute, vei găsi 72 de yuani pentru ascensor. Atât costă telecabina de pe Muntele Tianzi, iar cifra se copiază de ani buni dintr-o pagină în alta. Nu-ți face bugetul după prima sumă găsită.
Mai există și un abonament pentru instalațiile mecanice din parc, care leagă ascensorul cu cele trei telecabine. Are două variante, una în jur de 238 de yuani, cu o cursă pe fiecare instalație, și una în jur de 298, cu curse nelimitate cât ține biletul de parc. Cifrele astea apar doar pe paginile agențiilor, lipsesc din tabelul oficial, așa că întreabă la primul ghișeu înainte să te bazezi pe ele. Socoteala e simplă. Dacă urci mecanic de mai mult de două ori, abonamentul iese mai ieftin decât plătit bucată cu bucată.
Ca să ai ordinul de mărime: doi oameni care urcă și coboară cu ascensorul într-o zi dau 260 de yuani, adică mai mult decât biletul de intrare al unuia dintre ei. Nu strică vacanța, dar e o cheltuială care apare de mai multe ori pe zi și pe care puțini o pun în buget.
Biletul îl iei pe loc, de la ghișeul de la bază, și îl plătești cel mai simplu din telefon, cu WeChat Pay sau Alipay legate la cardul tău. Numerar se acceptă, dar la ghișeele astea rămâi ultimul din rând. Îl găsești și pe platformele de bilete, cu comisionul lor cu tot, însă singura rezervare pe care chiar trebuie să o faci din timp rămâne cea de intrare în parc.
Orarul se mișcă după sezon. Vara pornește pe la 7:00 sau 7:30 și merge până spre 19:00, iar iarna se deschide mai târziu și se închide în jur de 17:45. Sursele dau ore ușor diferite fiindcă programul se ajustează după câți oameni sunt în parc, așa că întreabă la hotel cu o seară înainte dacă îți faci planul pe ultima cursă.
Merită banii sau e doar o atracție de bifat?
Depinde ce cumperi. Dacă vrei doar să urci cu el, plimbarea e scurtă. Cele mai frumoase sunt vreo douăzeci de secunde, cele în care ieși din munte și dedesubt îți apare valea cu stâlpii. Restul e un ascensor cu geamuri.
Ce cumperi de fapt e timp și picioare odihnite. Pe jos, aceeași urcare înseamnă în jur de două ore de trepte. Cu ascensorul ești sus în două minute, cu forța intactă pentru cele trei ore de mers de pe platou, unde oricum mergi mult.

Sunt și zile în care nu merită. Pe ceață deasă nu vezi nimic, nici din cabină, nici de sus. Iar când coada trece de o oră, socoteala se schimbă complet, fiindcă dai 65 de yuani ca să câștigi timp pe care tocmai l-ai pierdut stând la rând.

Dacă te sperie înălțimea, partea grea e ultima. Prima jumătate e prin tunel, deci nu vezi nimic și te obișnuiești cu ideea. Apoi ieși brusc în gol, cu podeaua la 200 și ceva de metri de vale. Telecabina nu e mai blândă, iar dacă vrei liniște, singura variantă rămâne urcarea pe trepte.
Din cabină nu iese nicio poză bună. Geamul are reflexii, urcarea e rapidă, iar toată lumea filmează peste umărul tuturor. Pune telefonul în buzunar și uită-te. Pozele le faci de sus, de pe platforme, unde ai timp și lumină.

Ia-l la urcare și coboară cu telecabina de pe Tianzi, ca să vezi și partea cealaltă a platoului. Așa iei bucata bună din ascensor fără să plătești de două ori aceeași priveliște.

O buclă bună de o zi arată așa. Ascensorul dimineața devreme, trei ore prin Yuanjiajie, autobuz spre Tianzi la prânz, apoi coborâre cu telecabina de acolo. Plătești două urcări mecanice, vezi două zone și nu faci nici măcar o dată același drum de două ori.
Alternativele, dacă nu vrei coadă
Ascensorul nu e singurul drum spre Yuanjiajie și e bine de știut asta înainte să te așezi la rând.
| Cum urci la Yuanjiajie | Cât ține | Preț orientativ | Cât te obosește |
|---|---|---|---|
| Ascensorul Bailong | 2 minute urcarea, plus coada | 65 CNY / sens | Deloc |
| Telecabina Tianzi, apoi autobuzul din parc | Cam o oră, cu așteptări cu tot | 72 CNY / sens, autobuzul inclus în bilet | Aproape deloc |
| Pe jos, dinspre Golden Whip Stream | În jur de două ore | Gratuit | Peste două mii de trepte |
Prețurile sunt cele de la data la care am verificat și se mai mișcă de la an la an.
Varianta cu telecabina de pe Tianzi e mai puțin folosită. Urci în cealaltă parte a platoului, unde coada e de obicei mai mică, apoi treci spre Yuanjiajie cu autobuzele gratuite ale parcului, prin Yangjiajie. Nu e mai rapidă. E în schimb previzibilă, iar între o oră de autobuz și o oră și jumătate stat în picioare la rând, alegerea e simplă.

Urcarea pe jos pleacă din capătul văii Golden Whip Stream și înseamnă peste două mii de trepte pe vreo doi kilometri și jumătate. E o urcare serioasă și îți ia jumătate de dimineață. Cu o singură zi în parc nu o face. Cu trei zile e cea mai frumoasă intrare în Yuanjiajie și nu întâlnești aproape pe nimeni.

Mai ai o variantă: să nu urci deloc în Yuanjiajie în ziua aia. Platoul are patru zone, iar dacă dimineața prinde coadă mare la ascensor, muți Yuanjiajie pe mâine și te duci în altă parte. Cu bilet de patru zile, e cea mai ieftină decizie din parc.

Când e coada cea mai mare
Problema reală a ascensorului e coada. În afara sezonului urci aproape direct. Din primăvară până toamna se ajunge des la una sau două ore de așteptare la urcare, iar în prima săptămână din octombrie se trece de trei ore. Zilele exacte sunt în Golden Week și sărbătorile din China.
Diferența care merită reținută e între sensuri. La urcare se adună toată lumea în același interval, între 9:00 și 12:00, fiindcă atunci ajung grupurile venite de la porți. La coborâre fluxul e întins pe toată după-amiaza, deci aștepți mult mai puțin. Dacă prinzi o dimineață aglomerată, urcă pe Tianzi și coboară cu ascensorul.
Ordinea zilei se decide la prima oră, dintr-o vale unde nu prea ai pe cine să întrebi și unde engleza e rară. Noi mergem acolo în martie 2027, cu grup mic, și tocmai de asta zilele din Zhangjiajie sunt așezate ca să prindem platoul devreme, înainte de autocare. Programul e în circuitul nostru din China.
Ultimul lucru care se uită e coborârea. Ascensorul are oră de închidere, iar dacă o ratezi, de sus mai ai autobuz spre altă poartă, la zeci de kilometri de unde dormi. Uită-te la ceas de pe la 16:00.

Ce am văzut noi acolo
Urcarea noastră cu ascensorul Bailong, în ziua petrecută în parcul Zhangjiajie.
Ia ascensorul la urcare, într-o dimineață devreme, și coboară cu telecabina de pe Tianzi. Dacă ajungi la bază și coada trece de o oră, schimbă ordinea zilei fără regrete, fiindcă priveliștea de sus e aceeași pe orice drum ai urca. Cum funcționează biletul de 4 zile și ce mai vezi pe platou e în munții din Avatar, drumul până acolo e în cum ajungi în Zhangjiajie, iar cât costă în total o vacanță de felul ăsta am calculat în bugetul pentru China.
Poza de sus: Nyx Ning, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.
Întrebări frecvente
Cât costă ascensorul Bailong?
În jur de 65 de yuani sensul și 130 dus-întors la data la care am verificat, adică vreo 8 euro urcarea. Vei găsi pe net și prețul de 72 de yuani, care apare pe pagini mai vechi și pe platformele de bilete și care e, de fapt, tariful telecabinei de pe Muntele Tianzi.
E inclus în biletul de intrare în parc?
Nu. Biletul de 236 de yuani acoperă intrarea și autobuzele din parc, atât. Ascensorul, telecabinele și trenulețul din Galeria de Zece Mile le plătești separat, de fiecare dată când le folosești.
Cât durează urcarea?
Sub două minute, iar cifra exactă depinde de sursă. Broșurile spun 66 de secunde după modernizarea din 2015, altele dau 88 de secunde sau un minut și jumătate. Oricum ar fi, urcarea e partea scurtă a poveștii. Coada de la bază e cea care îți mănâncă dimineața.
Poți ajunge la Yuanjiajie și fără ascensor?
Da, în două feluri. Urci cu telecabina de pe Muntele Tianzi și traversezi platoul cu autobuzele gratuite din parc, în vreo oră cu tot cu așteptare, sau urci pe jos dinspre Golden Whip Stream, pe peste două mii de trepte, în aproximativ două ore.
Cât stai la coadă la ascensor?
În afara sezonului intri aproape direct. Din primăvară până toamna se ajunge des la una sau două ore la urcare, iar în Golden Week se trece de trei. La coborâre coada e aproape întotdeauna mai mică decât la urcare.
Merită dacă mi-e frică de înălțime?
Prima jumătate a urcării trece printr-un puț săpat în munte, deci nu vezi nimic. Abia în a doua jumătate ieși în gol, pe o structură metalică lipită de perete, iar cabinele sunt de sticlă. Dacă înălțimea te sperie, telecabina nu e mai blândă, așa că varianta liniștită rămâne urcarea pe trepte.
