China

Cine a construit Armata de Teracotă: amprentele care arată femei și copii printre meșteri

Publicat:

Soldați de teracotă fără cap și cai de lut într-o groapă de săpătură, între pereți de pământ, la muzeul de lângă Xi'an
Pe scurt: Multă vreme s-a crezut că Armata de Teracotă a fost lucrată doar de bărbați adulți. Un studiu publicat în 2026 a analizat 79 de amprente rămase în lutul a 36 de soldați și a estimat că 45% vin de la bărbați, aproape 33% de la femei și peste 22% de la copii sub 15 ani. Autorii spun că eșantionul e mic, deci cifrele nu descriu tot atelierul, dar sunt prima dovadă măsurată că acolo au lucrat și femei și copii.

Când am fost la Armata de Teracotă, ghidul ne-a povestit ce auzi de obicei acolo: mii de soldați, fiecare cu altă față, lucrați de meșterii împăratului. Ne-am imaginat, ca toată lumea, ateliere pline de bărbați cu mâinile în lut. În octombrie 2026 a apărut un studiu care schimbă puțin imaginea asta, iar dovada a stat tot timpul pe statui, la vedere: amprentele celor care le-au modelat.

Ce au găsit arheologii

Echipa condusă de arheologul Li Xiaoxi, de la muzeul mausoleului lui Qin Shi Huang, a cercetat 36 de soldați dintr-o singură zonă de săpătură. Pe ei au găsit 91 de amprente, lăsate cât lutul era încă moale, la modelare și la asamblare. Au scos 12 dintre ele, fiindcă veneau de la aceleași persoane, și au rămas 79 bune de analizat.

Urmele stau în locurile pe care le atingeai firesc când lucrai o statuie: pe cap, pe brațe și pe mâini, pe guler și pe armură. Cele mai multe sunt urme de suprafață, adică degetul a apăsat pe lut și a rămas imprimat. Câteva sunt în relief, pe ornamentele armurii, pe nituri și pe curele, acolo unde meșterul a lipit o bucată mică de lut cu degetul.

Soldat de teracotă cu armură din plăcuțe și nituri, cu urme de vopsea roșie pe piept, într-o vitrină de sticlă
Un soldat cu armură, în vitrina muzeului. Pe piept încă se văd urme de vopsea

Cum citești vârsta și sexul dintr-o amprentă

Metoda e mai simplă decât ne așteptam. Se măsoară distanța medie dintre crestele pielii de pe deget. La copii crestele sunt mai înghesuite, iar la femei, în medie, sunt mai înguste decât la bărbați. Un algoritm a pus apoi toate cele 79 de măsurători laolaltă și a estimat cum se împart.

Cercetătorii au corectat două lucruri. Lutul se strânge la uscare și la ardere, deci o amprentă de acum 2.200 de ani e puțin mai mică decât degetul care a lăsat-o. Iar dimensiunea crestelor diferă de la o populație la alta, așa că au avut nevoie de un set de referință.

Rezultatul, publicat în Journal of Cultural Heritage:

Cine a lăsat amprenta Cât din total
bărbați adulți 45%
femei adulte 32,7%
copii sub 15 ani 22,3%

De ce contează

Până acum, ideea curentă era că statuile au ieșit din mâinile unor bărbați adulți, meșteri și lucrători aduși de stat. Pe unele statui s-au păstrat chiar numele meșterilor-șefi, ștampilate în lut, ca un fel de semnătură a atelierului. Studiul ăsta e prima dovadă măsurată, nu doar presupusă, că la lucru au fost și femei și copii.

Copiii nu apar din senin. Fâșiile de bambus cu texte juridice din epoca Qin, păstrate la Academia Yuelu, descriu un sistem de ucenicie: un ucenic pus lângă un meșter bun învăța meseria într-un an, iar un meșteșugar nou în doi. Autorii cred că cei mici primeau treburile mai simple, cum ar fi lipitul ornamentelor mărunte de pe armuri. Se potrivește cu urmele în relief de pe nituri și curele.

Soldat de teracotă cu fața și pieptul acoperite de crăpături și urme de lipitură, într-o vitrină
Mulți soldați au fost găsiți sparți și lipiți la loc, bucată cu bucată

Ce nu spune studiul

Chiar autorii spun că trebuie citit cu grijă, și au dreptate. 79 de amprente de pe 36 de soldați înseamnă foarte puțin față de cei peste 8.000 de soldați estimați în gropi, iar altă zonă de săpătură poate arăta altfel.

Apoi, câte amprente lași nu spune cât ai lucrat. Un ucenic care încă nu stăpânește lutul pune mâna mai des și apasă mai tare decât un meșter vechi, așa că urmele copiilor pot fi mai multe decât munca lor.

Și setul de referință a venit din populații europene de azi, nu din China de acum două milenii, ceea ce mai adaugă o marjă de eroare.

Deci cifrele nu spun că o treime din armată a fost lucrată de femei. Spun că femeile și copiii au fost acolo, cu mâinile în același lut, iar asta e destul ca să schimbe povestea pe care o auzi la intrare.

Ce vezi tu când ajungi acolo

Armata a fost găsită în 1974 de niște țărani care săpau o fântână, la cam un kilometru și jumătate de movila mormântului. Unul dintre ei semna cărți la magazinul de la ieșire când am fost noi. Amprentele nu le vezi de la balustradă, statuile sunt prea departe și urmele prea mici. Vezi în schimb, de aproape, cât de diferite sunt fețele, cât de fin sunt lucrate armurile și, în vitrinele de la muzeu, urme din vopseaua de altădată.

Sursa studiului: Li Xiaoxi și colaboratorii, Journal of Cultural Heritage, 2026, doi.org/10.1016/j.culher.2026.09.014.

Vezi clipul nostru

Întrebări frecvente

Cine a construit Armata de Teracotă?

Meșteri din atelierele de stat ale împăratului Qin Shi Huang, în secolul al III-lea înainte de Hristos. Pe unele statui s-au păstrat numele meșterilor-șefi, ștampilate în lut. Un studiu din 2026 pe amprentele rămase arată că la lucru erau și femei și copii, nu doar bărbați adulți.

Ce s-a descoperit nou despre Armata de Teracotă în 2026?

Arheologii de la muzeul mausoleului au găsit 91 de amprente pe 36 de soldați și au păstrat 79 pentru analiză. După lățimea crestelor, au estimat că 45% sunt de bărbați adulți, 32,7% de femei și 22,3% de copii sub 15 ani.

Cum îți dai seama din amprentă dacă era femeie sau copil?

Se măsoară distanța medie dintre crestele pielii. La copii și, în medie, la femei, crestele sunt mai înguste decât la bărbați. Cercetătorii au ținut cont și de faptul că lutul se strânge la ardere, deci amprentele s-au micșorat puțin.

Se văd amprentele când vizitezi muzeul din Xi'an?

Nu cu ochiul liber de la balustradă. Statuile stau la câțiva metri de tine, în gropi sau în vitrine, iar urmele sunt mici. Ce vezi bine de aproape sunt fețele diferite, armurile și pe alocuri urmele vechii vopsele.

Citește și