Laos

Luang Prabang: ce să faci în cel mai frumos oraș din Laos

Publicat:

Râul Mekong la apus, cu dealuri împădurite pe celălalt mal și câțiva oameni pe mal, în Luang Prabang
Pe scurt: Luang Prabang e un oraș mic, pe Mekong, cu temple, case coloniale franceze și călugări în robe portocalii, înscris în patrimoniul UNESCO. Merită trei-patru zile. Cele mai frumoase lucruri sunt călugării care strâng ofrande la răsărit, podurile de bambus de pe râul Nam Khan, apusul de pe muntele Phousi și piața de noapte. Intrarea pe Phousi costă 30.000 de kipi.

În prima seară în Luang Prabang am ieșit pe o stradă mică, am mers până la capăt și ne-am trezit pe malul Mekongului, cu soarele coborând după dealuri și pescari pe mal. Am stat cu două beri Lao în față și n-am mai zis nimic o vreme. Primul nostru vlog de acolo l-am intitulat „ne mutăm aici” și nu prea glumeam. Am stat de două ori în oraș, în decembrie 2022, înainte și după un drum spre nord, inclusiv de Crăciun.

Luang Prabang e un oraș mic, între Mekong și râul Nam Khan, cu temple, case coloniale franceze, călugări în robe portocalii pe fiecare stradă și un ritm de sat. E în patrimoniul UNESCO și se vede: a rămas aproape neschimbat, deși turiștii vin de mult.

Pe scurt

Câte zile 3-4
Cum ajungi avion din Bangkok sau Hanoi, tren din Vientiane sau din China
Când noiembrie - februarie
Dimineața în decembrie 16 grade
Muntele Phousi 30.000 de kipi, în 2026
Cascada Kuang Si 60.000 de kipi, în 2026

Călugării la răsărit, Tak Bat

E lucrul pe care îl recomandăm cel mai mult din tot Laosul. În fiecare dimineață, pe la 5:30, călugării din toate templele orașului ies pe străzi în șiruri lungi, desculți, ca să strângă ofrande de la localnici. Călugării budiști nu au voie să muncească, să folosească bani sau să-și gătească singuri, așa că trăiesc din ce le dă comunitatea. Ritualul se ține de câteva sute de ani.

Ne-am trezit la cinci, am cumpărat un bol mare de sticky rice și o pungă de banane și ne-am așezat pe marginea străzii, cu eșarfe pe umeri. A fost întuneric, apoi ceață pe deal, apoi a început să se lumineze, iar șirurile de călugări tot veneau. Am fost la limita lacrimilor amândoi.

Regulile le-am învățat pe loc. Stai jos sau îngenuncheat, fiindcă nu trebuie să fii mai sus decât călugărul. Nu te uita în ochii lor și nu vorbi. Femeile nu ating călugării: pui ofranda în bol, fără contact. Când ți se termină mâncarea, ieși din rând.

Fotografiază de la distanță, fără bliț. Turiștii care bagă telefonul în fața călugărilor sunt partea urâtă a dimineții.

La capătul străzii, oameni săraci și copii primeau la rândul lor de la călugări o parte din ce strânseseră. Asta ne-a impresionat cel mai mult.

Călugări în robe portocalii trec în zori, în șir, pe lângă oamenii care așteaptă pe marginea străzii să le dea ofrande
Tak Bat, ceremonia ofrandelor din zori

Podurile de bambus de pe Nam Khan

Peste râul Nam Khan, localnicii construiesc în fiecare an, după sezonul ploios, poduri din bambus. Când vin ploile, apa le ia sau oamenii le demontează singuri, ca să refolosească bambusul. Pentru a trece plătești o taxă mică, în jur de 15.000-20.000 de kipi, care ajunge la familiile din satul de pe celălalt mal.

Podul scârțâie, se clatină puțin și e îngust. Pe primul l-am traversat pe lângă câțiva călugări novici, care au ocolit-o pe Yasmine larg, fiindcă n-au voie să atingă o femeie. Seara, podurile sunt luminate. Lângă unul dintre ele e terasa unde am mâncat cea mai bună masă din Laos.

Din dreptul podului se vede și locul unde Nam Khan, verde, se varsă în Mekong, maroniu. Cele două culori curg o vreme una lângă alta.

Pod îngust de bambus peste râul Nam Khan, cu copaci pe celălalt mal și apa liniștită dedesubt
Podul de bambus de peste Nam Khan

Muntele Phousi la apus

Phousi e dealul din mijlocul orașului, cu un templu în vârf. Se urcă pe vreo 300 de trepte, printre statui de Buddha, o „amprentă” a piciorului lui Buddha și dragoni de o parte și de alta a scării. Intrarea costă 30.000 de kipi.

Sus, la apus, a fost mai multă lume decât ne așteptam. Toată lumea stă liniștită și privește valea cum se aprinde de lumină. Vino cu cel puțin jumătate de oră înainte de apus dacă vrei loc bun.

Mulțime de oameni care fac poze pe vârful muntelui Phousi, cu munții în spate, spre apus
Apusul de pe Phousi, cu toată lumea așteptând același moment

Piața de noapte și malul Mekongului

Seara, strada principală se închide și devine piață, de lângă palatul regal până departe. Partea de mâncare e la intrare, iar restul sunt haine, eșarfe, pantaloni largi, genți și lucruri făcute de mână. Ne-a surprins cât de liniștită e. Nimeni nu strigă după tine, nimeni nu insistă. Prețurile nu sunt afișate, așa că negociezi, dar socotește întâi suma în minte.

Pentru apus, mergi pe malul Mekongului. Sunt terase simple pe mal, cu scări până la apă, de unde vezi soarele cum coboară după dealurile de pe celălalt mal. Pe râu pleacă și bărci pentru croaziere la apus, mai scumpe. Noi am preferat terasa și o bere.

Satele din jur, cu scuterul

Toată lumea închiriază scuter în Luang Prabang. Am mers spre satele din jur, pe drumuri de țară pline de bălegar, bivoli și fum de la focurile din curți. În decembrie orezul fusese deja strâns, așa că orezăriile din pozele de pe internet erau galbene. Ne-a plăcut totuși mirosul de fum și de lemn, ca la țară la noi.

Ai grijă să nu ieși de pe drumuri, fiindcă pe câmpuri mai sunt bombe neexplodate din război. Detalii în este Laosul sigur.

Cascada Kuang Si

Crăciunul în Luang Prabang

Am petrecut Ajunul Crăciunului aici. Laosul e budist, deci Crăciunul e o zi obișnuită, dar orașul avea un brad, un târg mic cu dansuri laoțiene și copii care ne strigau „Merry Christmas”. Cadoul nostru a fost un masaj, 90.000 de kipi în centrul orașului, mai ieftin decât în Thailanda. Toată povestea e în Crăciunul la cald.

Unde stai

Centrul e mic, deci orice cazare între piața de noapte și malul Mekongului e bună. Noi am stat într-un hostel cu cameră dublă și baie proprie, 50 de dolari pentru trei nopți, cu micul dejun inclus. N-a fost ieftin pentru ce oferea, iar în decembrie prețurile urcă. Rezervă din timp pe Booking.

Spre nord, cu microbuzul, ajungi la Nong Khiaw, iar spre sud, cu trenul, la Vang Vieng. Cum le legi pe toate e în itinerariul pentru Laos.

Vezi clipul nostru

Întrebări frecvente

Câte zile să stai în Luang Prabang?

Trei-patru zile. Una pentru oraș și piața de noapte, una pentru cascada Kuang Si, una pentru satele din jur cu scuterul, plus o dimineață devreme pentru călugări. Noi am stat mai mult, de două ori, și ne-a părut rău să plecăm.

La ce oră trec călugării în Luang Prabang?

Ceremonia de ofrande, Tak Bat, începe cam la 5:30 dimineața și ține până pe la 7. Strada principală e închisă pentru mașini în timpul ei. Vino cu un sfert de oră mai devreme.

Cât costă intrarea la Kuang Si?

60.000 de kipi pentru străini, în 2026, adică în jur de 2,5 euro. Parcarea pentru scuter e separată, câteva mii de kipi.

Când e cel mai bine să mergi în Luang Prabang?

Între noiembrie și februarie, în sezonul uscat. În decembrie noi am avut 16 grade dimineața și 25 la prânz, numai bine. Din martie se face foarte cald și apare fumul de la arderea câmpurilor.

Citește și