Sfaturi de călătorie
Închiriere mașină în străinătate: cât costă de fapt și unde te păcălești
Actualizat:

O mașină de închiriat cu 12 euro pe zi nu costă 12 euro pe zi. Ăsta e tot articolul, pe scurt.
Prețul afișat la rezervare e real, dar e doar punctul de plecare. Suma finală se decide la ghișeu, într-o conversație de zece minute în care ești obosit după zbor, ai copiii lângă tine și cineva îți explică repede de ce ai nevoie de încă patru lucruri. Mai jos e ce se întâmplă acolo și ce rezolvi dinainte.
Cele patru locuri unde crește prețul
| Unde crește | Cât te poate costa | Cum îl scoți din calcul |
|---|---|---|
| Asigurarea vândută la ghișeu | 15-30 € pe zi | Poliță separată de franșiză, cumpărată înainte |
| Politica de combustibil | 30-80 € pe drum | Alegi doar „plin la plin” |
| Kilometraj limitat | 0,20-0,50 € pe km peste plafon | Verifici plafonul înainte, nu la ghișeu |
| Garanția blocată pe card | 200-1.500 €, temporar | Card de credit cu limită suficientă |
Ultima e doar o blocare de bani pe card, nu o plată. Dar dacă ai 900 de euro blocați pe card timp de zece zile, în practică nu-i ai.
Garanția, capcana care se vede abia la ghișeu

La ridicare, firma blochează o sumă pe card ca garanție. Nu ți se ia, se preautorizează, și se eliberează la câteva zile după ce predai mașina. În Europa se învârte între 200 și 1.500 de euro, în funcție de clasa mașinii și de franșiză.
Aici sunt două lucruri care strică vacanțe.
Cardul trebuie să fie de credit, nu de debit. Majoritatea companiilor internaționale refuză debitul, fiindcă pe un card de debit nu se poate bloca o sumă în același fel. Nu contează că ai banii în cont. Noi am pățit-o în Maroc: am vrut o mașină pentru o noapte în orașul albastru și am rămas la excursia de o zi la Chefchaouen, fiindcă aveam doar card de debit. Cardurile Revolut și cele similare intră de obicei la aceeași categorie, deși unele firme le acceptă, iar regula se schimbă de la o țară la alta. Despre ce card merită să ai la tine am scris pe larg în ce card folosești în străinătate.
Cardul trebuie să fie pe numele șoferului principal, cu numele scris în relief sau, la cele moderne, cu numele afișat în aplicație. Un card pe numele soțului, când rezervarea e pe numele soției, e refuzat.
Dacă nu ai card de credit, varianta care merge sunt agențiile locale. Comparatorul pe care îl folosim pentru ele e Localrent, care lucrează cu firme mici din țara respectivă. Acceptă mai des card de debit sau numerar, iar mașina ți-o aduc de multe ori la aeroport sau la hotel. În schimb, nu te aștepta la aceleași standarde ca la o companie internațională.
Franșiza, adică partea pe care o plătești tu
Asigurarea de bază, inclusă în preț, sună liniștitor și nu acoperă aproape nimic din ce se întâmplă în realitate.
Motivul e franșiza. E suma până la care paguba e a ta, indiferent cine e vinovat. Exemplul concret: franșiza e 1.500 de euro, zgârii o portieră, repararea costă 2.000. Firma îți reține 1.500 din garanție și acoperă ea restul de 500.
De asta ți se propune la ghișeu o asigurare suplimentară care reduce franșiza la zero. Nu e o păcăleală, chiar face ce spune. Problema e prețul: între 15 și 30 de euro pe zi, adică la un drum de zece zile poți plăti mai mult pe asigurare decât pe mașină.
Alternativa mai ieftină e o poliță separată de acoperire a franșizei, cumpărată online înainte de plecare. Costă de câteva ori mai puțin. Mecanismul e diferit și merită înțeles: la o pagubă, firma de închirieri tot îți reține banii din garanție, iar asigurătorul ți-i dă înapoi pe baza procesului-verbal și a facturii. Deci ai nevoie de bani disponibili pe moment și de răbdare cu hârtiile.
Unele polițe de călătorie includ deja acoperirea franșizei. Verifică asta înainte să cumperi ceva în plus, iar ce cauți într-o poliță am detaliat în ce acoperă o asigurare de călătorie.
Permisul internațional, când chiar îți trebuie
Aici se pierd bani în ambele sensuri: unii îl fac degeaba, alții ajung la ghișeu fără el și rămân fără mașină.
Nu ai nevoie de permis internațional în Uniunea Europeană, în Spațiul Economic European, în Regatul Unit, în Elveția și în Republica Moldova. Permisul românesc e valabil ca atare.
Ai nevoie de el în afara acestor țări. Practic, oriunde în Asia, în cele două Americi, în Africa sau în Oceania. E o traducere oficială a permisului tău în șapte limbi, recunoscută de statele semnatare ale Convenției de la Viena, și se folosește împreună cu permisul românesc, nu în locul lui.
Costă 46 de lei, îl ceri online pe HUB-ul MAI sau la serviciul de permise de conducere și îl primești în până la 30 de zile, deci nu-l faci în ziua plecării. Pentru Japonia și Statele Unite îți trebuie alt model, de la ACR. Toate detaliile, pe țări, sunt în permisul internațional de conducere.
Atenție la o nuanță: chiar și acolo unde legea nu îl cere, unele firme de închirieri îl cer prin regulament propriu. Dacă mergi în afara Europei, ia-l. La 46 de lei nu merită riscul.
De unde închiriezi
Noi comparăm întâi, rezervăm după. Trei locuri, pentru trei situații diferite.
EconomyBookings e comparatorul general, cu care vedem dintr-o privire ce oferă firmele mari într-un aeroport. E util mai ales ca să-ți faci o idee despre prețul corect al zilei.
Auto Europe îl folosim pentru Europa de Vest, unde are des tarife cu kilometraj nelimitat și condiții de anulare mai relaxate.
Localrent rămâne varianta pentru agenții locale, când nu ai card de credit sau când ești într-o țară unde firmele mari nu prea au birouri.
Regula care ne-a scutit de cele mai multe probleme: rezervă cu anulare gratuită. Prețurile la mașini se mișcă mult, iar dacă rezervi devreme cu anulare gratuită poți verifica din nou cu două săptămâni înainte și rezerva din nou dacă a scăzut.
Când nu merită să închiriezi

Nu e o întrebare pe care și-o pune multă lume, deși ar scuti bani și nervi.
În orașele mari cu centru istoric, mașina e o povară. Zone cu acces restricționat, parcare de 30 de euro pe zi, amenzi trimise acasă după șase luni. În Italia, zonele ZTL sunt cel mai bun exemplu, iar amenzile ajung la tine prin firma de închirieri, cu taxă de administrare pe deasupra. Acolo, metroul rezolvă mai repede și mai ieftin, iar cum se plătește el în orașele europene e în transportul public în străinătate.
Pentru un singur drum de la aeroport la hotel, un transfer privat e aproape întotdeauna mai simplu și de multe ori mai ieftin decât o zi de închiriere plus parcare. Noi folosim Kiwitaxi, unde prețul e fix și cunoscut dinainte, iar șoferul te așteaptă cu numele tău pe tăbliță. Pentru grupuri sau bagaje multe, GetTransfer merge pe principiul licitației, adică primești oferte de la mai mulți șoferi și alegi.
În Asia de Sud-Est, mașina e rar răspunsul. Traficul, regulile locale și obiceiurile de condus fac din ea o experiență scumpă în nervi. Acolo merg aplicațiile de transport și, pentru distanțe scurte, scuterul. Dacă vrei totuși scuter, BikesBooking compară firmele locale. Un singur avertisment serios: fără permis pentru categoria potrivită, asigurarea ta de călătorie nu te acoperă la accident, indiferent ce spune firma care ți l-a închiriat. Cum funcționează transportul local am scris, pe exemplul concret al Vietnamului, în Grab și transportul în Da Nang.
Mai e și situația inversă. Pe insulele cu relief, mașina e singurul mod de a vedea ceva. În Tenerife, nordul și sudul sunt practic două insule diferite, iar cu transport public nu ajungi nici la Teide, nici în satele din Anaga. Iarna e sezon de cerere mare acolo, deci o rezervi din timp.
Cinci minute la ridicare care rezolvă tot
Filmează mașina înainte să pleci cu ea. Un tur complet, cu telefonul, cu data vizibilă. Jante, praguri, parbriz, plafon, bara din spate, interiorul și indicatorul de combustibil.
Orice zgârietură deja existentă trebuie să fie trecută în fișa de predare, înainte s-o semnezi. Dacă nu e trecută, ceri să fie trecută. Nu te grăbi pentru că e coadă în spatele tău.
Verifică și unde predai mașina la întoarcere, mai ales dacă zborul e devreme. Un parcaj de predare care se deschide la 7:00 nu ajută la un zbor de 6:30.
Rezervă din timp, cu anulare gratuită și cu franșiza acoperită printr-o poliță separată, ia-ți card de credit pe numele tău și fă filmarea de cinci minute la ridicare. Cazarea și mașina se aleg de obicei în aceeași seară, iar despre partea cealaltă am scris în Booking, Airbnb sau direct la hotel.
Întrebări frecvente
Am nevoie de permis internațional ca să închiriez o mașină în străinătate?
În Uniunea Europeană, în Spațiul Economic European, în Regatul Unit, în Elveția și în Republica Moldova nu ai nevoie, permisul românesc e suficient. În afara acestor țări îți trebuie, iar unele firme îl cer chiar dacă legea locală nu îl impune. Costă 46 de lei și îl iei de la serviciul de permise.
Pot închiria o mașină cu card de debit?
Uneori, dar e excepția, nu regula. Majoritatea companiilor internaționale cer card de credit pe numele șoferului principal, fiindcă garanția se blochează, nu se retrage. Agențiile locale sunt mai flexibile și acceptă mai des debit sau chiar numerar, în schimbul unei garanții mai mari.
Ce e franșiza și de ce contează atât de mult?
E suma pe care o plătești tu din buzunar la orice pagubă, indiferent cine e vinovat. Dacă franșiza e de 1.500 de euro și repararea unei portiere costă 2.000, tu plătești 1.500. Asigurarea de bază inclusă în preț aproape niciodată nu o acoperă, de aceea ți se propune insistent un supliment la ghișeu.
Merită asigurarea suplimentară vândută la ghișeu?
Acoperă ce trebuie, dar e cea mai scumpă variantă, uneori 25 sau 30 de euro pe zi. O poliță separată de acoperire a franșizei, cumpărată dinainte, costă de câteva ori mai puțin. Diferența e că la o pagubă firma îți reține banii din garanție, iar asigurătorul ți-i returnează pe baza documentelor.
Ce politică de combustibil e cea corectă?
Plin la plin, adică iei mașina cu rezervorul plin și o aduci tot plin. Orice altă variantă, mai ales plin la gol, înseamnă că plătești combustibilul la prețul firmei, cu comision, și pierzi ce nu consumi.
Ce fac la ridicarea mașinii ca să nu am probleme la predare?
Faci un tur complet și filmezi mașina cu telefonul, inclusiv jantele, parbrizul, plafonul și interiorul, cu data vizibilă. Orice zgârietură existentă trebuie să apară în fișa de predare semnată. Sunt cinci minute care rezolvă singurele discuții care apar la întoarcere.