Thailanda
Hua Hin: stațiunea liniștită de lângă Bangkok, din experiența noastră
Publicat:

Am mers în Hua Hin în primăvara lui 2026 fără mari așteptări, doar cu ideea că ar fi o stațiune liniștită la mare. Am găsit cea mai elegantă stațiune pe care am văzut-o în Thailanda, cu plajă lată de kilometri, piețe de seară curate și prețuri bune. Unul dintre noi a zis pe loc că aici s-ar retrage la pensie. Îți povestim tot ce am învățat acolo, inclusiv partea mai puțin plăcută, drumul.
Pe scurt
| Unde e | la sud de Bangkok, pe coasta Golfului Thailandei |
| Cum am ajuns | microbuz din autogara de Sud, 180 de bahți de persoană |
| Cazarea noastră | 16 euro pe noapte, cu piscină |
| Plaja | peste 6 kilometri în oraș, apoi zeci spre sud |
| Piețele de seară | Tamarind și Cicada, de vineri până duminică |
| Excursia de neratat | peștera Phraya Nakhon, la 45 de minute cu scuterul |
De ce e altfel

Hua Hin a devenit cunoscut în anii 1920, când regele Prajadhipok și-a construit aici reședința de vară, ca să scape de agitația din Bangkok. După el au venit aristocrații și familiile bogate. Se simte și azi: resorturi mari, vile cu grădini în spatele unor ziduri înalte, golf și călărie pe plajă.
Nu e o stațiune de petreceri și nici una pentru rucsacul cu bani puțini, dar găsești variante pentru orice buget. Pentru noi, a fost exact ce căutam. Noi am fost primăvara, cu soare și foarte cald. Hua Hin e pe coasta Golfului Thailandei, care are alt sezon decât Phuket și Krabi, iar lunile bune pe fiecare coastă sunt în când să mergi în Thailanda.
Cum ajungi din Bangkok

Am mers cu microbuzul din autogara de Sud a Bangkokului, cu 180 de bahți de persoană. Și aici a fost partea proastă. Biletele spre Hua Hin nu se vând în clădirea mare, ci afară, într-o parcare, iar până să le găsim am întrebat de câteva ori. Ne-au urcat într-un microbuz, apoi ne-au dat jos, iar locurile noastre le-au luat alții. Am plecat cu 50 de minute întârziere, după mult scandal, într-un microbuz plin, cu multe opriri și un șofer grăbit.
Vino din timp la autogară sau ia trenul ori un transfer. Toate variantele de drum sunt în transportul în Thailanda, iar biletele le compari pe 12Go.
În autogară, în schimb, mâncarea și hainele sunt foarte ieftine. Am luat două bubble tea cu 9,50 lei amândouă și am văzut tricouri cu 50 de bahți.
Unde am stat
Am stat într-un hotel liniștit, cu instrumente muzicale peste tot, cu 16 euro pe noapte. Camera era mare, cu birou, frigider, pat mare și baie spațioasă. Hotelul avea o piscină foarte mare, cu tobogan, o sală de forță în aer liber și o terasă.
Mulți stau aici pe termen lung. Hotelul închiria camere pe una-două luni cu 13.000 de bahți pe lună, plus apă și curent, iar în sezonul de iarnă, din decembrie până în februarie, cu 3.500 de bahți în plus.
O lecție de la noi: rezervarea noastră era la un „studio” care, aflam la recepție, nu avea geam, deși pozele arătau ferestre. Recepționera ne-a mutat, dar uită-te la tipul exact de cameră, nu doar la poze. Cazările le compari pe Booking.
Plaja
Plaja e publică, dar intrările sunt printre resorturi și trebuie să le cauți. Odată ajuns, e foarte lată, mai ales la reflux, și are peste 6 kilometri în oraș, apoi continuă zeci de kilometri spre sud. E bună pentru plimbări lungi, călărie și sporturi pe apă. În unele locuri, la reflux, rămân bălți calde și puțin adânci, bune pentru copii.
Apa ni s-a părut mai verzuie decât pe insule, iar barurile de pe plajă sunt puține. Unele terase sunt scumpe. La un local foarte frumos, o bere mică era 150 de bahți. Multe resorturi au happy hour până la ora 17.
Piețele de seară: Tamarind și Cicada
Cele mai frumoase piețe de seară pe care le-am văzut în Thailanda. Sunt una lângă alta și sunt deschise în weekend, de vineri până duminică.
Tamarind Market e o piață de mâncare curată, cu mese, lumini și muzică live. Câteva prețuri: pad thai de la 50 de bahți, coaste cu miere 80 de bahți la 100 de grame. Vinul și cocktailurile sunt mai scumpe. Într-una dintre piețe am mâncat două porții mari cu vreo 20 de lei.
Cicada Market e mai mare, cu artizanat, picturi, sculpturi și jazz. Mâncarea e mai scumpă decât la Tamarind, iar o pizza la cuptor cu lemne era 300-360 de bahți. Ne-au plăcut mult frigăruile de vită, cu 25 de bahți bucata. Cel mai bine mănânci la Tamarind, apoi treci la Cicada pentru un cocktail și muzică.
Supa tom yum, cu 80 de bahți, avea alune măcinate în ea. Dacă ai alergii, spune de la început.
Excursia la peștera Phraya Nakhon
Asta a fost cea mai frumoasă zi din Hua Hin. Am închiriat un scuter de la hotel și am mers cam 45 de minute spre sud, printre plantații de ananas, până în parcul național unde e peștera. Ce acte îți trebuie pentru scuter e în închirierea scuterului în Thailanda.
Intrarea costă 200 de bahți pentru turiști și 40 pentru localnici. De la intrare ai două variante:
- barca, cu 500 de bahți pe barcă, indiferent câți sunteți, care te duce pe plaja de unde începe urcarea;
- pe jos, peste un deal, cam 530 de metri, cu priveliști spre două golfuri. Noi am mers pe jos și am fost aproape singurii.
De pe a doua plajă mai ai vreo 600 de metri până la peșteră, iar bucata asta e grea: trepte abrupte, căldură umedă și un panou care îi avertizează pe cei cu probleme de sănătate. Pe drum sunt locuri de odihnă și un punct de prim ajutor. Yasmine, care avea stomacul deranjat de câteva zile, s-a întors din drum. Alex a continuat singur.
Sus, peștera are două deschideri mari în tavan, prin care intră lumina, iar înăuntru crește junglă. Pare altă lume. În a doua sală e pavilionul regal Khuha Kharuehat, pe care cade lumina la anumite ore. Alex a ajuns în jur de prânz și lumina nu mai era pe pavilion, așa că ajungi mai devreme, înainte de ora 11.
Pe drumul înapoi am văzut o familie de maimuțe care mâncau nuci de cocos căzute. Nu le arăta dinții, nu le zâmbi și nu ține pungi în mână.
Piața din curtea templului
Pe drumul înapoi spre oraș, într-o curte de templu, am dat peste o piață deschisă marțea și sâmbăta. Prețurile erau mici: nuca de cocos 10 bahți, o legătură mare de banane 70, o jumătate de pepene 30, iar doi mango în jur de 40. Un cârnat thailandez la grătar, cu varză și ghimbir murat, 15 bahți.
Malluri, farmacii și pensie
Hua Hin are tot ce îți trebuie pentru o ședere lungă: câteva malluri mari, ca Market Village, clinici, farmacii și saloane de masaj la tot pasul. La Watsons am găsit branduri pe care le știm de acasă, la prețuri bune și des cu oferte unu plus unu. O înghețată de mango cu glazură de ciocolată a costat 30 de bahți.
Ne-am uitat și la proprietăți, din curiozitate. Lângă cazarea noastră se vindea o casă cu trei dormitoare, fără vedere la mare, cu 5 milioane de bahți, cam 135.000 de euro la cursul de atunci. Străinii nu pot deține teren în nume propriu, însă închirierea e simplă: o cameră într-un condominiu costă în jur de 300-450 de euro pe lună.
Ce am văzut noi acolo
Peștera Phraya Nakhon, piața din curtea templului, plaja și mallurile din Hua Hin.
Pentru cine e
Hua Hin e pentru cine vrea liniște, plajă lungă și confort, nu petreceri. Pune-l la începutul sau la sfârșitul unei vacanțe, ca pauză după Bangkok. Mergi în weekend, ca să prinzi piețele de seară, și pleacă devreme spre Phraya Nakhon. Ce ne-a plăcut și ce nu din toată Thailanda e în vacanță în Thailanda, păreri sincere.
Întrebări frecvente
Cum ajungi din Bangkok în Hua Hin?
Noi am luat un microbuz din autogara de Sud a Bangkokului, cu 180 de bahți de persoană. A fost foarte aglomerat și a plecat cu 50 de minute întârziere. Mai există trenul și transferurile private, mai comode.
Cât costă cazarea în Hua Hin?
Noi am plătit 16 euro pe noapte, într-un hotel cu piscină mare și sală de forță în aer liber. Același hotel închiria camere pe lună cu 13.000 de bahți, plus utilitățile, iar în sezonul de iarnă cu 3.500 de bahți în plus.
Merită peștera Phraya Nakhon?
Da, dacă poți urca. Intrarea e 200 de bahți pentru turiști, iar până la peșteră ai de urcat pe o potecă abruptă, la căldură. Ajungi înainte de ora 11, ca să prinzi lumina pe pavilionul regal din interior.
E Hua Hin bun pentru pensie?
Nouă așa ni s-a părut. E liniștit, are plaje lungi, malluri, clinici, farmacii și chirii lunare de 300-450 de euro pentru o cameră într-un condominiu. Străinii nu pot deține teren, dar pot închiria ușor.
