Columbia

Turul de cafea din Salento: ce am învățat la o fermă din zona cafelei

Publicat:

Yasmine cu pălărie colorată și coș coborând pe o potecă din plantația de cafea, cu câinele fermei alături
Pe scurt: Un tur de cafea în Salento durează o jumătate de zi. Mergi cu jeepul Willys din piață până la o fermă mică, unde culegi boabe, vezi tot procesul, de la răsad la boaba verde, și faci o degustare ghidată. Noi am fost la Finca Luger, o fermă de familie, și a fost cel mai bun tur de cafea pe care l-am făcut. Columbia produce doar arabica, crescută pe pante, la peste 1.000 de metri.

În Salento cafeaua e peste tot: în cafenelele de pe Calle Real, în sacii de la intrarea în magazine, pe dealurile din jur. N-am vrut să plecăm fără să vedem de unde vine, așa că într-o după-amiază din noiembrie 2023 am luat jeepul spre o fermă. Ne-am întors cu altă părere despre fiecare ceașcă băută până atunci.

Cum ajungi la fermă

Fermele de cafea sunt pe drumul de la marginea satului, numit și „ruta cafecito”. Noi am mers la Finca Luger, o fermă mică de familie, cu jeepul Willys din parcarea de lângă piața principală. Jeepurile merg la preț fix. Am ajuns cu o jumătate de oră înainte de turul de la ora 15, dar jeepurile au program propriu, așa că am așteptat următorul. Drumul a fost scurt și plin de gropi, cu o oprire în mijlocul lui pentru lucrări.

Jeepuri Willys roșu și verde parcate în piața din Salento, cu case coloniale în spate
Jeepurile Willys din piața din Salento

Ultimul jeep spre sat pleacă de la fermă pe la ora 18, așa că poți rămâne după tur la poze. Prețul pe care îl găsești în sursele locale pentru 2026 e în jur de 63.000 de pesos, cu jeep și tur, dar întreabă la ghișeul din piață, fiindcă se schimbă.

Ce vezi în tur

Ghidul nostru s-a numit Alejandro. Turul e în engleză și te pune să faci tu fiecare pas, nu doar să asculți.

Începi de la răsad. Planta mică, mutată pe câmp când e destul de puternică, crește câțiva ani până dă rod. Fructul cafelei e o cireașă, verde la început, apoi galbenă, apoi roșie. Pe aceeași plantă găsești în același timp cireșe verzi și coapte, așa că nicio mașină nu le poate culege. Totul se face manual, bob cu bob.

Asta ne-a uimit cel mai tare. Plantele cresc pe pante abrupte, iar culegătorii merg pe poteci înguste, pe ploaie sau pe soare. În extrasezon, un culegător bun strânge un kilogram și jumătate, două, la trei zile. În vârful recoltei, peste 200 de kilograme pe zi. Noi am primit câte un coș și am strâns cam 200 de grame fiecare.

Yasmine coborând pe o potecă îngustă și abruptă prin plantația de cafea, printre flori și frunze mari
Plantația e pe pantă, iar culesul se face de mână

Apoi urmează depulparea, unde se scoate pielea fructului. Rămâne bobul învelit într-un strat lipicios și dulce, mucilagiul, plin de zaharuri. De ce se face cu el depinde ce cafea iese:

Pentru cafeaua spălată, cea clasică de export, mucilagiul se curăță sub apă. Pentru cafeaua honey, o parte din el rămâne pe bob la uscare. Pentru cafeaua naturală, toată cireașa se usucă întreagă, iar rezultatul e cea mai dulce și mai fructată dintre ele, fără niciun pic de zahăr adăugat. Pe aceasta ne-au servit-o la sosire.

După uscare, într-o seră cu acoperiș de metal, bobul își pierde ultimele două învelișuri și rămâne boaba verde.

De ce se exportă cafeaua verde

Columbia nu-și prăjește cafeaua de export. O trimite verde, din trei motive: e mai ieftin de exportat un produs neprocesat, boaba verde rezistă mult mai bine pe drum, iar fiecare țară o prăjește după gustul ei. Columbienii o preferă prăjită mediu, europenii mai închisă și mai puternică.

Iar cea mai bună cafea pleacă la export. În țară rămâne „tinto”, cafeaua neagră de pe stradă, de 1.000-2.000 de pesos, făcută din boabele mai slabe și reîncălzită de câteva ori. O cafea bună de specialitate costă peste 4.000-5.000 de pesos ceașca.

Arabica, altitudinea și citricele

Columbia produce doar arabica, deși are condiții și pentru robusta. Ghidul ne-a explicat că robusta crește jos, unde sunt multe insecte, și are mai multă cofeină, care e un insecticid natural. Arabica crește de la vreo 1.000-1.200 de metri în sus, cu mai puțină cofeină și mai multă aromă. Brazilia e cel mai mare producător din lume la cantitate, dar la calitate Columbia e printre primele, alături de Costa Rica.

Printre plantele de cafea, la fermă cresc mandarini, portocali, lămâi și ananas. Prin polenizare, notele lor trec în cafea. De asta cafeaua de acolo are un gust citric fin.

Degustarea

La final, în „laboratorul” fermei, am prăjit boabele și am preparat cafea la filtru, cu apă turnată încet, în cerc. Ghidul ne-a pus să o gustăm ca pe vin: trasă cu puțin aer, ținută în gură, apoi înghițită. Prima notă a fost de ciocolată.

Am mai învățat un cuvânt: „ñapa”, adică unul în plus, dat din bunătate. Ghidul punea mereu o ceașcă în plus, „pentru oaspete”. Ne-a rămas în minte ca un rezumat al Columbiei.

Pentru noi a fost cel mai bun tur de cafea pe care l-am făcut. Ghidul a explicat totul fără grabă, iar cafeaua a fost foarte bună.

Dacă nu ajungi la Salento

Întrebări frecvente

De ce e cafeaua columbiană atât de bună?

Columbia produce doar arabica, crescută la altitudine, pe pantele Anzilor, unde boabele se coc încet și au mai puțină cofeină și mai multă aromă. Culesul se face manual, bob cu bob.

Cât durează turul de cafea în Salento?

O jumătate de zi, cu tot cu drumul cu jeepul. Turul propriu-zis la fermă ține în jur de o oră și jumătate, dar ghidul nostru ne-a ținut mai mult.

Ce e „tinto”?

Cafeaua neagră de stradă, servită în pahare mici, cu 1.000-2.000 de pesos. E făcută din boabele care nu pleacă la export și e des reîncălzită.

Când se culege cafeaua în Columbia?

Tot anul, fiindcă pe aceeași plantă găsești boabe verzi și coapte în același timp. Vârfurile de recoltă sunt în aprilie-mai și octombrie-noiembrie.

Citește și