Coreea de Sud
Insula Jeju: craterul, scufundătoarele haenyeo și coloanele de bazalt, pe cont propriu
Publicat:

Prima seară pe Jeju a fost un mic dezastru. Veneam din Tokyo, din aglomerația aceea în care nu te poți mișca, și am aterizat într-un loc unde pe stradă nu era nimeni. Voiam să ajungem la un târg local. Autobuzele nu opreau, autostopul nu a mers, iar Google Maps nu știa să ne ducă nici la cafeneaua de vizavi. Ne-am plimbat printre livezi de mandarini, am mâncat câte o mandarină culeasă de pe marginea drumului, cu sentimentul că facem o mică ilegalitate, și ne-am întors.
În zilele următoare, insula ne-a cucerit. Jeju e un loc despre care am spus de mai multe ori în clipuri că seamănă cu Islanda, doar că are palmieri, mandarini și mâncare foarte bună.
Cum te miști
Noi nu am putut închiria nici mașină, nici scuter, așa că am mers doar cu autobuzul. Am învățat repede sistemul: atingi cartela la urcare și plătești un tarif de bază, apoi o atingi din nou la coborâre și ți se scade diferența pe kilometri. Am stat o dată 96 de stații în autobuzul 201. Merge, dar socotește timp.
Pentru orare, uită de Google Maps. Detaliile, în articolul despre transportul în Coreea. Dacă ai permis internațional, mașina îți scurtează mult drumurile.
Craterul Seongsan Ilchulbong
E simbolul insulei: un con vulcanic ieșit din mare, cu un crater perfect rotund în vârf. Prima dată am ajuns acolo și am găsit semnul: nu se poate urca. Am mâncat cu vedere spre crater și am plecat fără să ajungem sus. Fiind fascinați de vulcani, ne-am întors în altă zi.
Urcarea e scurtă, dar abruptă, pe trepte. Sus am dat de o grămadă de copii în excursie, gălăgioși, iar craterul l-am văzut printre picioarele lor. Când au plecat, a rămas liniștea și am auzit păsările. Pe vârf telefonul s-a prins de o rețea Wi-Fi publică, probabil de la punctul de observare a vulcanului.
Intrarea costă 5.000 de woni de adult, în 2026. Dronele sunt interzise la crater, iar noi am zburat doar pe plajă, mai departe, unde se putea. Craterul se închide înainte de apus, chiar la ora la care lumina e cea mai frumoasă.
Scufundătoarele haenyeo
Pe plaja cu nisip negru de sub crater lucrează haenyeo, femei, multe la vârsta pensiei, care se scufundă fără butelie după scoici, melci de mare și caracatițe. Tradiția lor e în patrimoniul UNESCO.

Noi am întârziat la reprezentația de la 13:30, pentru că ne-am lungit la masă. La cea de la 15:00 nu au intrat în apă, ci au cântat și au dansat cu coșurile de pescuit. Ne-a plăcut cum, după spectacol, s-au întors liniștite la tarabe, unde vând și gătesc pe loc ce au scos din mare. În 2026, programul e o singură reprezentație, la 14:00, gratuită, și se anulează pe vreme rea.
Coloanele de bazalt de la Jusangjeolli
Pe coasta de sud, lava a ajuns în mare și s-a răcit în coloane hexagonale aproape perfecte, puse una lângă alta ca la Tetris. Am stat mult să citim panourile despre cum se formează: cu cât apa răcește lava mai repede, cu atât coloanele sunt mai înguste.
Intrarea ne-a costat cam 7 lei de adult. Tinerii între 19 și 25 de ani plătesc jumătate, iar Yasmine a trecut drept tânără fără să i se ceară actul. Avea emoții. Și aici dronele și câinii sunt interzise.
Cascadele Cheonjeyeon
Un parc cu trei cascade, legate de un pod înalt de pe care ți se taie picioarele. Prima cascadă curge doar după ploi puternice, așa că noi am văzut un lac albastru, aproape ireal, cu coloane de bazalt răsturnate oglindite în apă. Celelalte două au apă tot timpul.

Ne-a surprins cât de bine e întreținut totul: alei, trepte, panouri, totul curat. Pe pod am nimerit o întâlnire anuală a unui grup de octogenari, cu banner și poze de grup. Ziua aceea am terminat-o cu peste 30 de kilometri în picioare.
Sanbangsan: templul din peșteră și corabia olandeză
În sud-vest, la baza muntelui Sanbangsan, e un templu budist cu o statuie mare a lui Buddha. Partea de jos se vizitează gratuit; pentru urcarea spre peștera de sus am plătit 1.000 de woni. În peșteră, o femeie repeta mantre și bătea un instrument de lemn care ne-a amintit de toaca noastră. A fost unul dintre cele mai liniștite momente din toată călătoria.
Vizavi, pe țărm, e o machetă de corabie olandeză. În 1653, o navă a Companiei Olandeze a Indiilor de Est a naufragiat aici. Supraviețuitorii au fost ținuți în Coreea 13 ani, până când Hendrick Hamel și alți șapte au fugit în Japonia, în 1666. Jurnalul lui Hamel a fost una dintre primele descrieri ale Coreei citite în Europa.
Pe drum, aerul mirosea a tei și iasomie. Aplicația de recunoscut plante ne-a spus că sunt niște tufe mici care înfloresc toamna. Iar înghețata cu alune de la o tarabă de pe drum a fost foarte bună, cu gust intens, cum ne place.
Ce am mâncat
Prima cină pe Jeju a fost la un restaurant unde îți gătești singur fiertura pe plită, cu fructe de mare și verdețuri, plus un bar de unde îți tot reumpli castronul. Nu știam ce facem, așa că un domn de la masa vecină a venit să ne salveze. Am mâncat crab, caracatiță și creveți, iar Yasmine a mâncat pentru prima dată crab.
Pe insulă mai merită gustat porcul negru de Jeju, specialitatea locului, și mandarinele, la 3.000 de woni kilogramul în piață, sau sucul lor. Cafeaua cu susan negru se găsește doar la Starbucks-urile de pe Jeju, iar a noastră a venit cu vedere spre crater.
Despre KFC-ul pe care l-am găsit complet gol, cu trei statui ale Colonelului în ușă și două aripioare uitate în vitrină, mai bine să vezi clipul. Am plecat fără să comandăm.
Piața și seara în parc
Într-o seară am ajuns la piața din oraș: mandarine, pește uscat, genunchi de porc, găluște la abur cu 6.000 de woni porția. Apoi, în parcul de alături, am dat peste clubul de seară al vecinilor: în fiecare zi la ora 19:00, doamne și domni de toate vârstele dansează și fac mișcare împreună. Ne-au primit cu brațele deschise și am dansat și noi.
Ce am face altfel
Clipul din prima zi întreagă pe Jeju
Autobuzul de 96 de stații, craterul închis, spectacolul haenyeo și masa cu fructe de mare.
După Jeju, noi am zburat la Busan. Restul drumului e în itinerariul prin Coreea.
Întrebări frecvente
Câte zile îți trebuie pe Jeju?
Trei-patru zile pline, dacă te miști cu autobuzul. Insula e mare, iar drumul dintre est și vest îți poate lua o jumătate de zi.
Cum te miști pe Jeju fără mașină?
Cu autobuzul, plătit cu o cartelă de transport reîncărcabilă. Tariful crește cu distanța, deci atingi cartela și la coborâre. Pentru orare, folosește Naver Map sau Kakao Map, nu Google Maps.
Când e spectacolul haenyeo la Seongsan?
În 2026, o dată pe zi, la ora 14:00, pe plaja de sub crater, și e gratuit. Când am fost noi erau două reprezentații, la 13:30 și la 15:00, deci verifică programul în ziua respectivă. Se anulează pe vreme rea.
Cât costă intrarea la Seongsan Ilchulbong?
5.000 de woni de adult, în 2026. Craterul se închide înainte de apus, așa că nu poți urca la ultima lumină.
Merită Jeju dacă ai puține zile în Coreea?
Dacă ai sub o săptămână, rămâi pe continent. Jeju merită pentru natură, cu cel puțin trei zile.
