Coreea de Sud
Transportul în Coreea de Sud: KTX, cartela de autobuz și de ce să uiți de Google Maps
Publicat:

Prima zi pe Jeju am pierdut-o aproape toată pe drumuri. Google Maps ne arăta autobuze care nu mai circulau și nu voia să ne dea traseul pe jos până la o cafenea aflată după colț. Recepționerul și oamenii din stație făceau semne că nu, nu pe acolo. Am încercat autostopul. Nimic. Seara ne-am întors la hotel cu o mandarină culeasă de pe marginea drumului și cu o concluzie: în Coreea, telefonul trebuie configurat altfel.
A doua zi, Yasmine a găsit aplicația pe care o folosesc localnicii și o cartelă de autobuz. De acolo, totul a mers.
Hărțile: Naver Map în loc de Google Maps
În Coreea de Sud, Google Maps nu are voie să afișeze trasee pe jos sau cu mașina, din cauza unor restricții legale pe datele de hartă. Îți arată liniile de autobuz și metrou, uneori greșit, dar dacă vrei să mergi pe jos până la colț, te trimite cu autobuzul pe ocolite.
Pe Jeju am testat asta pe pielea noastră: aplicația zicea că nu există drum pe jos până la cafeneaua pe care o vedeam cu ochiul liber, la două minute. Drumul exista, cu trotuar cu tot, mărginit de mandarini.

Ce folosesc coreenii:
- Naver Map, pe care am folosit-o noi mai ales din Daegu încolo; are trasee pe jos, autobuze în timp real și mii de recenzii la restaurante, cu meniu și poze;
- Kakao Map, la fel de bună, plus Kakao T pentru taxiuri.
Ambele au variantă în engleză. Instaleaz-o înainte de zbor, ca să nu pierzi prima zi ca noi. Și ia-ți internet de la sosire; noi folosim un eSIM de la Saily.
O singură cartelă, pentru toată țara
Pe Jeju ne-am luat o cartelă de transport reîncărcabilă și n-am mai scos-o din buzunar până la plecare. Am folosit-o în autobuzele de pe Jeju, în metroul din Busan, în autobuzele din Daegu și în metroul din Seul. La Seul am plătit cu ea, spre surprinderea noastră, chiar și biletul de intrare la palat.
Cele mai cunoscute sunt T-money și Cashbee. Le găsești la magazinele de tip GS25, CU sau 7-Eleven și le încarci cu numerar, la casă sau la aparatele din metrou.

Două lucruri pe care e bine să le știi:
- atingi cartela și la urcare, și la coborâre. Pe Jeju, la urcare ți se ia un tarif de bază, în jur de 1.000-1.500 de woni, iar la coborâre ți se scade diferența în funcție de distanță. Noi am găsit sistemul mai cinstit decât biletul unic de la noi;
- schimbarea e gratuită. În Busan, dacă treceam din autobuz în alt autobuz sau în metrou în 30 de minute, nu mai plăteam a doua oară.
Trenul rapid: KTX și SRT
De la Busan la Gyeongju am luat trenul rapid, primul nostru tren în Coreea. Nu era KTX, ci SRT, trenul operatorului privat care circulă pe aceleași linii de mare viteză, cu bilete la fel de ieftine. Alex s-a dus singur la gară și a cumpărat biletele de la casă: 11.000 de woni de persoană, pentru un drum de vreo 30 de minute. Am mers cu 250-270 de km/h, prin atâtea tuneluri că nici n-am apucat să filmăm peisajul. Ne-au țiuit urechile la fiecare intrare în munte.

În Japonia trecusem prin turnichete și controale la fiecare pas. Aici nu există bariere la intrarea pe peron, urci direct, iar biletul nu ni l-a verificat nimeni, nici atunci, nici pe drumul de la Daegu la Seul. Peroanele nu au uși de siguranță și trenul trece la doi pași de tine. Vagonul era îngrijit, cu priză la picioare și măsuță, dar toaleta nu era chiar curată.
Pentru drumurile lungi, cumpără bilete din timp din aplicația Korail sau de pe site-ul lor, mai ales în weekend și de sărbători. KTX Seul-Busan costă acum în jur de 54.400 de woni la clasa standard și face aproximativ două ore și jumătate. Dacă vrei să rezolvi biletele sau cartela din România, le găsești și pe Klook.
Autocarul, pentru orașele fără tren rapid
De la Gyeongju la Daegu am mers cu autocarul. Am dat 15.000 de woni pe biletele pentru amândoi, iar autocarul era nou, cu scaune largi și loc de bagaje dedesubt. Coreea are o rețea foarte deasă de autocare între orașe, iar pentru distanțele scurte e la fel de rapidă ca trenul.
Autobuzul din oraș: ține-te bine
Șoferii de autobuz din Coreea par să fi făcut școala la același instructor: merg normal, apoi frânează brusc în ultima clipă la stație și pornesc ca în Formula 1. În Daegu am învățat să ne ținem de bară din momentul în care am urcat. Bătrânii, care urcă cu sacoșe, sunt și ei grăbiți și nu prea așteaptă la rând.
Metroul
Busan are cel puțin patru linii de metrou, Daegu are metrou, iar Seulul are una dintre cele mai mari rețele din lume. Indicatoarele sunt și în engleză, iar stațiile sunt anunțate în mai multe limbi. Singura problemă e ora de vârf la Seul, când e mai aglomerat decât la Unirii.
Jeju: autobuz sau mașină
Pe Jeju nu am putut închiria nici scuter, nici mașină, așa că am mers doar cu autobuzul. Merge, dar îți ia timp: o dată am stat într-un autobuz 96 de stații. Insula se vede mult mai ușor cu mașina, dacă ai permis internațional. Alternativa e un șofer cu mașină pentru o zi, pe care hotelurile îl recomandă.
Între Jeju și continent
De pe Jeju la Busan am zburat. A fost cel mai scurt zbor din viața noastră, în jur de 30 de minute: avionul a decolat și aproape imediat a început coborârea. Zborurile interne sunt dese și ieftine, mai ales dacă rezervi din timp.
Clipul cu trenul rapid
Biletele de 11.000 de woni, peronul fără bariere și viteza trenului.
Ordinea în care am legat orașele e în itinerariul nostru, iar cum te descurci pe insulă, în articolul despre Jeju.
Întrebări frecvente
Merge Google Maps în Coreea de Sud?
Doar pe jumătate. Arată transportul în comun, dar nu și traseele pe jos sau cu mașina, din cauza unor restricții legale pe datele de hărți. Noi am trecut pe Naver Map, pe care o folosesc și coreenii.
Cât costă trenul KTX de la Seul la Busan?
În jur de 54.400 de woni la clasa standard, după reducerea de prețuri din septembrie 2026, pentru un drum de aproximativ două ore și jumătate.
Ce e cartela T-money?
O cartelă reîncărcabilă pentru autobuz și metrou, valabilă în toate orașele mari și pe Jeju. O cumperi din magazinele de tip convenience store și o încarci cu numerar. Noi am plătit cu ea chiar și intrarea la un palat din Seul.
Se verifică biletele în trenul din Coreea?
La noi nu le-a verificat nimeni, nici la Gyeongju, nici la Seul, și nu am trecut prin nicio barieră. Asta nu înseamnă că poți urca fără bilet, pentru că controlul se face aleatoriu, iar amenda e mare.
