Egipt

Egipt pe cont propriu: cât de sigur e și cum te descurci cu vânzătorii insistenți

Publicat:

Stradă pavată din cartierul vechi al Cairoului, lângă Khan el-Khalili, cu clădiri de piatră, tarabe și oameni
Pe scurt: Egiptul pe cont propriu e sigur în zonele turistice, Cairo, Giza, Luxor, Aswan și Abu Simbel. Noi am mers singuri, cu trenul, și n-am avut nicio problemă de siguranță. Ce obosește e insistența. Toată lumea vrea să-ți vândă ceva, iar turistul primește alt preț decât localnicul, deci negociezi tot. Ministerul de Externe recomandă să eviți nordul Sinaiului și granițele cu Libia și Sudanul.

Am fost în Egipt în 2024, singuri, fără agenție și fără pachet. Am dormit în trenul de noapte de la Cairo la Aswan, am stat într-un sat nubian de pe o insulă din Nil, am mers cu un taxi de colecție la Philae, cu clasa a treia până la Luxor și cu avionul înapoi la Cairo. Opt zile, multă căldură și o singură concluzie pe care am spus-o și în ultimul clip: e o țară destul de sigură, dar te obosește.

Cât de sigur ni s-a părut

Nu ne-a furat nimeni nimic. N-am avut un singur moment în care cineva să ne amenințe sau să încerce să ne ia ceva cu forța. Pe stradă vezi polițiști peste tot, la intrarea în situri, în gări și pe lângă hoteluri.

Ce am simțit în schimb tot timpul a fost că suntem o țintă în mișcare. Toți vor să-ți vândă ceva, de la taxi și cămilă la înghețată. Yasmine a rezumat-o cel mai bine, după o zi la Giza: unii sunt prietenoși și doar vorbesc cu tine, dar până la urmă aproape toată lumea vrea să-ți vândă ceva. Vor să te fraierească frumos, să-ți vândă mai scump sau să te ducă mai scump cu taxiul. Nu să te jefuiască.

Cel mai tare ne-am speriat în Luxor, din vina noastră. Un om de pe feribot s-a oferit să ne ducă la hotel, întâi gratis, apoi nu mai era gratis, apoi iar era, și la un moment dat a cotit printr-o plantație de bananieri. Alex își făcea deja scenarii de răpire. Am ajuns fix la hotel, iar la final nici nu ne-au mai cerut bani. Povestea întreagă e în articolul despre Luxor.

Stradă din Cairo cu mașini parcate pe ambele părți, magazine și oameni care merg pe carosabil
Cairo, pe o stradă obișnuită din centru

Prețul de turist și cum negociezi

Turistul are prețul lui. La Giza, un localnic pe nume Nur, din Palestina, ne-a ajutat să luăm biletele la prețul pentru egipteni. Nu ține: la intrare ne-au vorbit în arabă, ne-au cerut pașaportul și a trebuit să schimbăm biletele înapoi. Nu-ți recomandăm să încerci.

La cămile, în schimb, araba a făcut minuni. Prețul a pornit de la 500 de lire de persoană, a coborât la 300, iar după o discuție în arabă am plătit 100 de lire în total. În engleză primești „prețul egiptean” care nu e deloc egiptean.

Ca reper, o sticlă de apă de doi litri costă cel mult 10 lire egiptene. Nouă ni s-au cerut 50 și chiar 70.

La taxi, prețul se stabilește înainte să urci. La Karnak, trei oameni s-au certat pe noi, iar al patrulea ne-a deschis ușa și ne-a luat pe sus, fără să spună cât costă. Șoferul pe care ți-l găsește cineva la cazare sau pe stradă e de multe ori al altcuiva: în Aswan, omul care ne-a „găsit” taxiul și-a luat 30 de lire comision dintr-o cursă de 300.

Și ghizii locali de la situri se negociază. În Valea Regilor am stat o jumătate de oră până am ajuns la 100 de lire de persoană.

Partea bună e că refuzul e acceptat. Spui „no, thank you” de trei ori, mergi mai departe și se termină.

Unde nu merge șpaga

O surpriză plăcută. La coada de la piramide am încercat, în stil românesc, să dăm 100 de lire ca să nu mai stăm din nou la rând. Omul ne-a răspuns în arabă că nu poate lua, fiindcă nu sunt banii lui, sunt banii statului. Și-a făcut treaba ca la carte.

Mulțime de oameni înghesuiți la intrarea în complexul piramidelor de la Giza
Vinerea la Giza, la coada de bilete

Banii: card la temple, cash în rest

Aici am pățit-o de două ori. La Philae și la Abu Simbel, biletul se plătește doar cu cardul, iar telefonul nu e acceptat. Ai nevoie de cardul fizic. La Abu Simbel ne-a salvat un om de afară care vindea bilete la același preț și lua cash. Ia cardul cu tine la fiecare templu.

În rest, totul merge cu cash: taxiuri, bărci, mâncare de pe stradă, bacșiș. Schimbă bani în bancnote mici din prima zi, fiindcă la bacșiș, fără mărunt, dai mereu mai mult. Cum îți iei banii fără comisioane mari e în articolul despre cardul bun în străinătate.

Zonele de evitat

Ministerul Afacerilor Externe are pentru Egipt avertismentul de nivel 7 din 9 pe câteva zone: nordul Peninsulei Sinai și zonele de graniță cu Libia și cu Sudanul. Pentru Taba și Muntele Sinai recomandă să mergi doar în grupuri organizate. Cairo, Giza, Luxor, Aswan, Abu Simbel și stațiunile de la Marea Roșie nu sunt în zonele cu avertisment. Verifică pagina MAE înainte de plecare, fiindcă nivelurile se schimbă.

Și o regulă pe care am spus-o și în clip: dacă vezi că lumea se adună, că se tensionează ceva pe stradă sau că apar avertismente, pleci de acolo.

Căldura e pericolul real

La noi, pericolul cel mai concret n-a fost un om, a fost soarele. În Aswan am avut 40 de grade ziua și 38 la șapte seara. În Valea Regilor, peste 40. Ne-am întors seara frânți și la nouă dormeam.

Vizitează dimineața devreme: la Abu Simbel, la nouă și douăzeci era deja greu de suportat. La piramide nu există umbră, așa că ia pălărie, cremă și multă apă. Dacă poți alege, mergi între octombrie și aprilie. Noi n-am ales bine.

Asigurarea de călătorie o luăm mereu de la Heymondo. În Egipt contează mai mult decât pare, fiindcă o insolație sau o diaree serioasă te pot băga în spital. Apa de la robinet nu se bea, iar detalii sunt în apa de la robinet și diareea călătorului.

Stradă din bazarul vechi al Cairoului, cu tarabe de vase și obiecte de metal și oameni care trec
În bazar, negocierea e obligatorie

Merită pe cont propriu?

Pentru noi, da. Cu pachetul de la Marea Roșie și o excursie de o zi la piramide vezi locurile. Pe cont propriu vezi și oamenii: familia nubiană care ne-a primit în casă, vânzătorul de papirus care știa de Dracula și de Imperiul Roman, Karim, care ne-a dus la koshary în Cairo. Doar că trebuie să-ți iei zile de odihnă și răbdare pentru negocieri.

Banii, pe categorii, sunt în cât costă o vacanță în Egipt, iar traseul de opt zile în itinerariul nostru.

Vezi clipul nostru

Întrebări frecvente

Este Egiptul sigur pentru turiști?

În zonele turistice, da. Noi am mers pe cont propriu prin Cairo, Giza, Aswan, Abu Simbel și Luxor și nu ne-a furat nimeni și nu ne-a amenințat nimeni. Problema reală e insistența vânzătorilor și prețurile umflate pentru turiști. Ministerul de Externe recomandă evitarea nordului Sinaiului și a zonelor de graniță cu Libia și Sudanul.

Se poate vizita Egiptul fără agenție?

Da, fără probleme. Trenurile leagă Cairo de Luxor și Aswan, la temple intri cu bilet cumpărat la intrare sau online, iar cazarea o găsești pe Booking. Agenția îți scutește negocierile, dar te ține în autocar și pe programul ei.

Cât trebuie să negociez în Egipt?

Mult. La cămilele de la piramide, prețul a pornit la 500 de lire de persoană și s-a încheiat la 100 în total. O sticlă de apă de doi litri costă cel mult 10 lire, dar nouă ni s-au cerut 50-70. Întreabă prețul înainte de orice serviciu.

Pot plăti cu cardul în Egipt?

La biletele de la temple și muzee, doar cu cardul, iar la Philae și Abu Simbel ni s-a cerut cardul fizic, telefonul nu mergea. În rest, la taxi, pe stradă și la bacșiș, ai nevoie de cash în lire egiptene, în bancnote mici.

Citește și