Japonia
Regulile din Japonia pe care trebuie să le știi, și cum ești tratat ca turist
Actualizat:

Japonia are reguli pentru aproape orice: unde mănânci, cum stai la coadă, unde îți lași pantofii, unde ai voie să filmezi. Partea bună e că sunt scrise peste tot, de multe ori și în engleză, deci greu poți spune după aceea că n-ai știut. Partea mai puțin bună e că unele nu sunt scrise nicăieri. Pe acelea le-am învățat noi, uneori cu o mică jenă.
Pe scurt
| Regula | Ce faci |
|---|---|
| Mâncatul pe stradă | stai lângă tarabă, nu mănânci din mers |
| Bacșișul | nu lași |
| Trenul și metroul | vorbești încet, nu vorbești la telefon |
| Gunoiul | îl duci cu tine, coșurile de pe stradă aproape lipsesc |
| Pantofii | îi scoți unde vezi rafturi sau papuci la intrare |
| Coada | stai la rând, pe marcajele de pe peron |
| Fotografiatul | respecți semnele cu „no photo” și „no drone” |
| Izakaya | plătești taxa de masă și fiecare comandă ceva de băut |
Nu mănânci din mers
În piața Nishiki din Kyoto, pe strada Nakamise din Tokyo și pe multe străzi comerciale vei vedea plăcuțe cu „No eating while walking”. Cumperi ceva de la o tarabă, stai lângă ea și mănânci acolo. Regula are sens: în aglomerația dintr-o piață îngustă, cineva care mănâncă din mers îi pătează pe ceilalți.

Același lucru se aplică și băuturii. În trenurile de navetă și în metrou nu se obișnuiește să mănânci. În trenul rapid, Shinkansen, poți mânca liniștit.
Fără bacșiș
Nu lași bacșiș nicăieri: la restaurant, la taxi, la hotel. Oamenii se simt stânjeniți dacă le lași bani în plus. Serviciul e inclus în preț.
Liniștea
Japonia e surprinzător de liniștită, inclusiv în orașele mari. În tren și în metrou nimeni nu vorbește tare și nimeni nu vorbește la telefon. La cazarea noastră din Osaka, anunțurile „keep quiet” erau în fiecare cameră și pe hol. În prima zi ne-am trezit vorbind în șoaptă fără să ne dăm seama.

Gunoiul și toaletele
Pe străzile din Tokyo aproape nu există coșuri de gunoi. Îți iei gunoiul cu tine și îl arunci la cazare sau la magazinul de unde ai cumpărat, care de obicei are coșuri pe categorii. Cu toate astea, străzile sunt curate.
În schimb, toalete curate găsești peste tot, gratuit, inclusiv în curțile templelor și în parcările de pe drum.
Pantofii
Unde vezi o treaptă la intrare, rafturi de pantofi sau papuci așezați frumos, te descalți. Asta se întâmplă în casele tradiționale, în multe cazări, la unele temple și restaurante. La cazarea noastră cu saltele pe jos, camera întreagă era, practic, patul, deci în ea nu se intra încălțat.
Taxa de masă din izakaya
Asta ne-a luat pe nepregătite. Într-o izakaya din Kyoto am primit din start o farfurie mare de varză, fără s-o comandăm. La plată am găsit pe notă o taxă de masă de 800 ¥ pentru doi, aproape cât o cină întreagă la sushi pe bandă.
Taxa se numește otoshi și e un obicei al barurilor japoneze. Nu e o păcăleală pentru turiști: o plătesc și localnicii. Tot acolo am aflat a doua regulă: fiecare trebuie să comande ceva de băut. Noi am vrut să împărțim cea mai mare băutură din meniu și n-a fost voie.
Cum ești tratat ca turist
Japonezii sunt politicoși și răbdători, iar personalul din gări și magazine te ajută chiar dacă nu vorbește engleză. Când am luat un bilet de tren greșit, un controlor ne-a dat banii înapoi pe loc și ne-a trimis să-l luăm pe cel bun.
Există și partea mai puțin plăcută, pe care puține ghiduri o spun. Unele localuri mici nu primesc străini. Ni s-a întâmplat: am intrat într-un restaurant mic și ni s-a arătat din gest că nu suntem serviți. Se întâmplă mai ales în locurile mici, cu oameni în vârstă, care preferă să nu aibă clienți decât să le explice meniul în altă limbă.
Unele magazine turistice au recenzii proaste. Când am închiriat chimonouri în Kyoto, am citit recenziile înainte, pentru că multe magazine erau descrise ca nepoliticoase cu turiștii. Cel ales de noi a fost foarte bun, cu personal care vorbea engleză. Iar în piețele celebre sunt tarabe fără preț afișat, unde prețul îl afli abia la plată.
Niciuna dintre ele nu e ceva personal. Caută localuri cu meniu cu poze sau cu tabletă de comandă, citește recenziile înainte de experiențele plătite și nu te supăra dacă ești refuzat politicos.
Semnele cu „nu”
În parcuri și temple vei vedea liste lungi de interdicții: fără dronă, fără trotinetă, fără skateboard, uneori fără filmare. În parcul castelului din Osaka am citit o listă întreagă de interdicții. Respectă-le, chiar dacă nu vezi pe nimeni care să verifice.
La templu, dacă intri cu puțin timp înainte de închidere, nu te baza că vei avea timp să vezi tot. Noi am intrat cu un sfert de oră înainte, nimeni nu ne-a spus nimic, iar după zece minute ne-au scos afară.
Ce am văzut noi acolo
O zi în Kyoto cu chimono închiriat, inclusiv seara la izakaya, cu taxa de masă.
Nu te stresa
Nu te stresa să fii perfect. Japonezii nu așteaptă de la un turist să știe toate regulile. Așteaptă doar să le respecte pe cele scrise. Uită-te în jur și fă ce fac localnicii.
Ce să mănânci și cum comanzi e în mâncarea din Japonia, iar ce ne-a plăcut și ce nu, în Japonia: păreri sincere. Tot ghidul, pe capitole, e pe pagina Japonia pe cont propriu.
Întrebări frecvente
Ce nu ai voie să faci în Japonia?
Să mănânci din mers pe străzile comerciale și în piețe, să vorbești la telefon în tren, să fumezi în afara zonelor marcate, să arunci gunoi pe jos și să filmezi sau să folosești drona unde scrie că e interzis. Semnele sunt peste tot, de obicei și în engleză.
Se lasă bacșiș în Japonia?
Nu. Nu e obiceiul locului, iar personalul se simte stânjenit dacă le lași bani în plus.
Cum sunt tratați turiștii în Japonia?
Politicos și cu multă răbdare, în general. Unele restaurante mici, mai ales cu personal în vârstă, preferă să nu primească străini decât să le explice meniul, iar unele magazine au recenzii proaste pentru felul în care îi tratează pe turiști. Nu e ceva personal.
Ce e taxa de masă din izakaya?
O sumă fixă de persoană, numită otoshi, pentru un aperitiv mic pe care îl primești din start, fără să-l comanzi. E un obicei al barurilor japoneze, nu o taxă pentru turiști.
