Maroc

Excursie în Sahara din Marrakech: turul nostru de 3 zile până la Merzouga, cu tot ce nu-ți spune agenția

Publicat:

Caravană de cămile cu turiști pe nisipul portocaliu de la Merzouga, sub cer albastru
Pe scurt: Turul de 3 zile din Marrakech în Sahara trece Munții Atlas, se oprește la Aït Ben Haddou, doarme o noapte în Tinghir și una în cort la Merzouga, după o plimbare cu cămila la apus. Noi am dat aproximativ 100 de euro de persoană, cu transportul, cazarea, micul dejun și cina. Prânzurile nu sunt incluse și te costă cam 100 de dirhami pe masă. Ultima zi înseamnă peste 8 ore de drum înapoi.

Noi nu facem tururi de obicei. Pentru deșert am făcut o excepție, după ce Alex a calculat varianta cu mașina închiriată și a văzut că ieșea cam la fel, cu mai mult stres și mai multe zile. Am rezervat un tur de grup de trei zile, cel mai bine cotat pe care l-am găsit, și am plecat din Marrakech cu un microbuz plin de australieni, americani și spanioli.

Pe scurt: a meritat toți banii. Dar sunt câteva lucruri pe care nu ți le spune nimeni dinainte.

Ziua 1: Atlasul, Aït Ben Haddou și Tinghir

Plecarea e dimineața devreme, cu microbuzul care te ia din oraș. Primul drum trece Munții Atlas pe pasul Tizi n’Tichka. Noi am prins zăpadă la punctul de belvedere, un vânt care i-a smuls cuiva pălăria și un frig pentru care nu eram pregătiți. Cu o oră mai jos, copacii erau înfloriți. Alex a zis-o cel mai bine: „de la zăpadă la copaci înfloriți, asta e Marocul”.

Drumul prin Munții Atlas, cu mașini oprite și vârfuri acoperite de zăpadă
Pe drumul spre Tizi n'Tichka

Prânzul e la un restaurant pe drum, ales de agenție. Aici e prima surpriză. Prânzurile nu sunt incluse, iar locurile unde opresc tururile sunt scumpe. Toate microbuzele de pe traseu opresc la aceleași restaurante, deci nu ai de ales. Noi am luat un singur meniu la doi, cu supă de linte, tajine, ceai și portocale, și ne-am săturat.

Ksarul Aït Ben Haddou pe deal, văzut printre palmieri, cu turiști pe potecă
Aït Ben Haddou, de unde începe urcarea
Pictorul din Aït Ben Haddou în atelierul plin de tablouri, explicând tehnica cu ceai și șofran
„Picasso-ul berber”

După-amiaza ajungi la Aït Ben Haddou, ksarul de chirpici unde s-au filmat zeci de filme: Gladiatorul, Game of Thrones, Lawrence al Arabiei, Iisus din Nazaret, Asterix și Obelix. Treci un râu aproape secat pe niște pietre, urci printre magazine și ajungi sus, de unde vezi deșertul în toate direcțiile. În ksar mai locuiesc cinci familii; restul s-au mutat în satul nou de vizavi și și-au lăsat casele pentru filmări.

Am văzut și „Picasso-ul berber”, un pictor care desenează cu ceai, șofran și indigo pe hârtie, iar desenul apare abia când ține hârtia deasupra unei flăcări. E un spectacol scurt, făcut ca să cumperi un tablou.

Partea proastă: totul se face în fugă. Ghidul fluiera, noi alergam după grup, iar Yasmine făcea poze din mers. Dacă îți place să stai într-un loc, turul de grup o să te enerveze aici.

Seara ajungi în Tinghir, la un hotel cu baie privată, piscină (iarna doar de privit) și cină cu tajine. Yasmine se pregătise să dormim toți pe saltele într-o cameră mare. N-a fost cazul.

Ziua 2: oaza, covoarele și defileul Todra

Dimineața, un ghid local te plimbă prin oaza de lângă Tinghir: uși vopsite în verde, case vechi din lut și paie care țin cald iarna, culturi de mentă și lucernă udate din canale. Ghidul nostru, Ahmed, cunoștea fiecare familie din sat.

Grădini și culturi verzi în oaza de lângă Tinghir, cu turiști pe o potecă
Oaza de lângă Tinghir
Gazda cooperativei berbere de covoare, în haine albastre, vorbind turiștilor așezați pe perne
Cooperativa de covoare
Pereții de stâncă din defileul Todra, cu un hotel la bază
Defileul Todra
Pomi înfloriți și culturi verzi în valea de la intrarea în defileul Todra, cu stânci roșii
Iarna, pomii înfloriseră deja

Turul trece și pe la o cooperativă berberă de covoare. Primești ceai, vezi cum se țese și apoi începe vânzarea. Noi am negociat la un covoraș care pornea de la 250 de euro și n-am ajuns la o înțelegere. Colegele noastre de tur au plătit 150 de dolari pe unul pe care îl voiau cu 100.

Apoi intri în defileul Todra, cu pereți de stâncă de sute de metri, apă limpede de munte, cățărători agățați pe pereți și capre negre pe care ghidul zicea că nu le mai vezi des. Noi le-am văzut. E locul care ne-a încărcat cel mai mult din tot turul, iar dacă închiriezi mașină, poți intra cu ea până în defileu.

După prânz (220 de dirhami pentru amândoi, cu muzică și dansuri) ajungi la Merzouga, la marginea dunelor Erg Chebbi. Acolo lași bagajul mare în microbuz și iei doar ce îți trebuie pentru o noapte.

Noaptea în deșert

Urci pe cămilă și pleci în caravană spre tabără, cu soarele în spate. Cămilele sunt mai cuminți decât ne așteptam; Yasmine a primit una albă, mare. Ce e greu e coborârea, când cămila se lasă întâi pe picioarele din față și trebuie să te ții bine.

Șir de cămile cu turiști pe creasta dunelor, văzut de pe cămilă
Spre tabără, pe cămile
Apus de soare peste dunele de la Merzouga
Apusul de pe dună
Interiorul cortului din tabăra din deșert, cu pereți în dungi și un pat
Cortul nostru

Pe drum te oprești pe o dună pentru apus și pentru sandboarding, adică te dai în fund pe o placă, fiindcă n-are legături. Urcarea pe dună, prin nisipul care fuge de sub picioare, a fost partea cea mai grea. Apusul a meritat-o.

Tabăra e simplă. Cortul nostru avea curent și o priză, un pat, o singură pătură și un scaun. Dușul era „în grădină” și nu mergea, așa că ne-am spălat cu șervețele umede. Cina a fost bogată: supă de roșii cu orez, salate, tajine de pui și portocale cu scorțișoară. Alcool nu se servește. După cină se face foc de tabără cu tobe și cântece.

Și frigul. Iarna, noaptea în deșert e cumplită. Am dormit cu toate hainele pe noi și tot ne clănțăneau dinții.

Ziua 3: răsăritul și drumul înapoi

Trezirea e la 6 și jumătate, micul dejun și înapoi pe cămile pentru răsărit. Localnicii ziceau că de multe zile n-a fost un răsărit așa frumos. Apoi urmează partea pe care o uită toată lumea: drumul înapoi la Marrakech durează peste 8 ore. Ajungi seara, rupt.

Cămile în șir printre dune, înainte de răsărit
Dimineața, înapoi pe cămile

Cât costă și ce include

Noi am dat aproximativ 100 de euro de persoană. Au fost incluse transportul, cele două nopți de cazare, micul dejun și cina, plimbarea cu cămila și vizitele. Nu au fost incluse prânzurile, cam 100 de dirhami de persoană pe masă, adică 20 de euro pentru doi, „cât cheltuiam în Asia pe mâncare o zi întreagă”. Nici bacșișul, care nu ne-a fost cerut decât o dată: 2 dolari de persoană pentru ghidul din oază. Am dat în total sub 4 euro.

Șoferul a fost exemplar. N-a mers niciodată cu mai mult de 80 de kilometri la oră, n-a fumat și a pus muzică decentă. Pe drum am văzut cam o mașină de poliție pe oră.

Ce iei cu tine

Dacă mergi între noiembrie și martie, ia haine groase: geacă, căciulă și ciorapi de schimb. O eșarfă sau un șal te apără de vânt și de nisip, care îți intră peste tot. Șervețelele umede te salvează, fiindcă dușul din tabără e o loterie.

Mai ai nevoie de bani mărunți pentru prânzuri și bacșiș și de un rucsac mic pentru noaptea în tabără, separat de bagajul mare.

Turul a fost singura parte cu agenție din drumul nostru prin Maroc. Banii, pe categorii, sunt în cât costă o vacanță în Maroc.

Vezi clipul nostru

Întrebări frecvente

Cât costă o excursie în Sahara din Marrakech?

Noi am dat aproximativ 100 de euro de persoană pentru 3 zile, cu transportul, două nopți de cazare, micul dejun și cina. În 2026, pe GetYourGuide același traseu e în jur de 480 de lei. Pune peste asta prânzurile, cam 100 de dirhami de persoană pe zi, și bacșișul.

Merită turul de 3 zile sau cel de 2 zile spre Zagora?

Turul de 2 zile ajunge la Zagora, unde dunele sunt mici. Pentru Sahara adevărată, cu dunele mari de la Erg Chebbi, ai nevoie de 3 zile până la Merzouga. Drumul e lung, dar trece prin Atlas, Aït Ben Haddou și Todra.

E frig noaptea în deșert?

Iarna, foarte. Noi am dormit îmbrăcați cu toate hainele, sub o singură pătură, iar dimineața ne clănțăneau dinții. Între noiembrie și martie ia o geacă groasă, căciulă și ciorapi de schimb.

Pot face drumul spre Merzouga cu mașina închiriată?

Da, dar noi am calculat și ne-ar fi ieșit cam aceiași bani, cu mult condus pe drumuri necunoscute și cu mai multe zile. Plus că firmele de închiriere cer card de credit. Turul a fost varianta mai liniștită.

Citește și