Maroc
Marrakech: ce vezi în 2-3 zile, de la piața Jemaa el-Fna la palatele Bahia și El Badi
Publicat:

Marrakech a fost primul și ultimul oraș din drumul nostru prin Maroc. Am stat acolo înainte și după turul în deșert, în două riaduri diferite din medină. Alex mai fusese aici copil, iar prima frază de pe aeroport a fost: „azi deja ne face frigul”. Era iarnă, iar pe munții Atlas din zare era zăpadă.
Din aeroport în oraș
Aeroportul din Marrakech e modern și ni s-a părut foarte civilizat. Două lucruri am învățat chiar acolo:
- La ieșirea din zona de bagaje e un scanner, iar dronele se confiscă. Detalii în viza și actele pentru Maroc.
- SIM-ul din aeroport e scump. Noi am dat 30 de euro pe 30 GB la Orange, din grabă. În oraș am luat altul cu 20 de dirhami cartela și 50 de dirhami pentru 5 GB. În 2026, Inwi și Maroc Telecom au pachete turistice de 20-25 GB cu 100 de dirhami, iar Inwi prinde cel mai bine în Atlas și în deșert.

Până în centru sunt vreo 6 kilometri. Autobuzul 19 al aeroportului costă 30 de dirhami și te lasă la piața Jemaa el-Fna. Noi am ales varianta și mai ieftină: am mers pe jos câteva sute de metri până la stația autobuzului local L11, care ne-a dus tot în piața centrală pentru câțiva dirhami. Pe drum am văzut cămile pe marginea șoselei. Taxiul se negociază înainte să urci; în 2026, prețul corect spre medină e în jur de 100-150 de dirhami ziua.
Piața Jemaa el-Fna
Autobuzul ne-a lăsat chiar în piață, dimineața devreme, când îmblânzitorii de șerpi își pregăteau cobrele. Primul mic dejun l-am luat la o terasă de acolo: suc de portocale stors, ceai de mentă turnat de sus, „cu bule”, cum cere tradiția, o omletă și pâine. 50 de dirhami pentru amândoi. „Nu ne-au ars cu nimic”, a zis Alex.


Seara, piața se transformă. Muzicanți, dansatori, vraci care vând plante „pentru orice”, fete care fac henna, grătare care fumegă. Nu te apropia prea tare de îmblânzitorii de șerpi și nu filma insistent pe nimeni fără să întrebi: unii îți cer bani după, alții se supără că filmezi și nu cumperi.
Pentru vedere de sus, urcă pe una din terasele din jur. Noi am stat la apus pe acoperișul unei cafenele din piațeta Rahba Kedima, cu un tajine de legume și un ceai, și ne-am uitat cum un vânzător cu pălărie albă a oprit vreo 30 de oameni în cinci minute până și-a găsit clientul.
Palatul Bahia
Palatul Bahia e din secolul al XIX-lea, construit de vizirul Ahmed Ben Moussa pentru cele patru soții și cele 24 de concubine ale sale, fiecare cu camera ei. Are în jur de 150 de camere, din care se vizitează o parte: curți cu faianță, tavane pictate, lemn de cedru sculptat și grădini cu portocali.

Intrarea am găsit-o după 20 de minute. Doi localnici ne-au spus că palatul e închis, ca să ne ducă „pe altă parte”, iar un cuplu de belgieni francofoni ne-a salvat întrebând direct la poartă. Noi am dat 70 de dirhami pe bilet; în 2026 e 100 de dirhami. Mergi dimineața devreme, fiindcă după-amiaza curțile sunt pline și toată lumea pândește aceeași poză.
Palatul El Badi
Ne-a plăcut chiar mai mult decât Bahia. El Badi e ruina unui palat din secolul al XVI-lea, construit de sultanul Ahmed al-Mansur cu marmură din Italia și aur din Sudan. Avea 360 de camere și o piscină uriașă în curte. Un secol mai târziu, alt sultan l-a demontat ca să-și construiască noua capitală la Meknes.


Azi vezi zidurile înalte pe care își fac cuiburile berzele, curtea cu livada de portocali coborâtă sub nivelul solului și subteranele unde trăiau sclavii. Urcă pe terasă: de acolo vezi toată medina, joasă, fără blocuri, cu munții în spate. Noi am prins și o galerie de artă temporară. Am dat 70 de dirhami pe bilet și ni s-a părut „un preț curat”.
Souk-ul și medina
Străduțele din jurul pieței sunt un labirint de magazine: babuși (papucii marocani), felinare de alamă, ceainice, condimente, coșuri împletite, covoare. Aici orice conversație se termină în vânzare. Partea bună e că refuzul e acceptat; partea proastă e că te simți prost să intri doar să te uiți.

În souk negociezi tot: o geantă cerută cu 80 de dirhami se ia cu 20. Uită-te când ți se împachetează obiectul, pentru că am văzut pe cineva care a plecat cu altceva decât plătise. Condimentele vărsate sunt mult mai scumpe decât cele de la supermarket. Și ai grijă la scutere, care trec în viteză pe străduțe de doi metri.
Unde mănânci
Un kebab de vită la lipie, cu sos de roșii, de la o tarabă de pe străduțele din spatele pieței, ne-a costat 20 de dirhami și a fost „exact ce îmi imaginam”. Seara am încercat și un restaurant cu muzică andaluză și dansatoare, cu tajine de miel cu prune și susan și tarte cu foiță de aur: frumos, dar scump și turistic. Restul, în mâncarea marocană.
Cazarea și banii
Am dormit în riaduri din medină găsite pe Booking. Primul avea o terasă pe acoperiș de unde vedeam toată medina și munții. Al doilea, în care ne-am întors din deșert, a fost al unui cuplu în vârstă, cu apă caldă și o căldură în cameră de care aveam mare nevoie.

Banii schimbă-i la casele de schimb de pe gangul de lângă bancă, la câțiva pași de Jemaa el-Fna. Noi am primit 10,82 dirhami pe euro când cursul oficial era 10,9. Mai multe în banii în Maroc.
Din Marrakech pleacă și excursia în Sahara, iar trenul spre Rabat pleacă din gara care arată ca un mall; detalii în trenul în Maroc.
Întrebări frecvente
Câte zile îmi trebuie pentru Marrakech?
Două zile pline pentru medină, palate și souk, plus o seară în piața Jemaa el-Fna. Dacă pleci în deșert din Marrakech, socotește încă o noapte la întoarcere, fiindcă ajungi seara târziu.
Cum ajung de la aeroportul din Marrakech în centru?
Cu autobuzul 19, care costă 30 de dirhami și te lasă la Jemaa el-Fna, sau cu autobuzul local, pentru câțiva dirhami, dacă mergi pe jos până la stația de lângă aeroport. Noi am luat varianta ieftină. Taxiul se negociază înainte să urci.
Cât costă intrarea la Palatul Bahia?
Noi am dat 70 de dirhami. În 2026, intrarea este 100 de dirhami pentru adulți străini. Caută intrarea pe Google Maps și nu-i crede pe cei care îți spun că e închis.
Este sigur Marrakechul?
Ni s-a părut sigur. E poliție peste tot, inclusiv în piața centrală. Te obosesc vânzătorii și cei care vor să te ducă undeva contra bani, nu hoții.
