Uzbekistan
Buhara: ce să vezi în cel mai elegant oraș din Uzbekistan
Publicat:

Am venit în Buhara cu trenul din Khiva, după vreo șapte ore, și ne-am cazat la o pensiune tradițională chiar în centru, cu 110 lei pe noapte, cu mic dejun inclus. Plănuiserăm o zi și am mai rămas încă una. Dintre toate orașele din Uzbekistan, ăsta ni s-a părut cel mai elegant și cel mai liniștit, cu oameni care îți vorbesc calm, cu mâna pe inimă, și care nu te presează să cumperi nimic.
Mulți spun că e cel mai frumos și cel mai autentic oraș din țară. Noi am venit fără așteptări și am plecat cu greu.
Minaretul Kalon și moscheea de lângă el
Minaretul Kalon a fost construit în 1127 și era primul lucru pe care îl vedeau caravanele după luni de drum prin deșert. Era un fel de far: când îl zăreai la orizont, știai că ai ajuns la Buhara.
Legenda spune că Ginghis Han, când a ajuns aici, s-a uitat în sus la minaret și i-a căzut casca de pe cap. Când s-a aplecat s-o ridice, a părut că se închină. A ordonat să fie distrus tot orașul, mai puțin minaretul. Partea întunecată e că i se mai spunea și Turnul morții, fiindcă de sus erau aruncați condamnații la moarte.
Moscheea de la poalele lui, una dintre cele mai mari din Asia Centrală, a fost terminată în 1514. Când am intrat noi, era aproape goală. La intrare ți se cere ținută decentă: fără umeri descoperiți și fără pantaloni deasupra genunchiului. Alex a primit o fustă în trei culori, iar femeile nu trebuie să-și acopere capul.
Bazarele acoperite
Bazarele cu cupole, numite toki, funcționează de pe vremea Drumului Mătăsii, la intersecțiile drumurilor principale. Astăzi vând covoare, textile, cuțite, foarfece în formă de barză și suveniruri.
Am intrat la un fierar care face cuțite de șapte generații, cu un portret al bunicului pe perete. Ne-a lăsat să filmăm și nu ne-a presat să cumpărăm nimic. La un magazin de instrumente, un domn ne-a cântat la o vioară tradițională, iar Yasmine a plâns.
Covoarele merită o oprire, chiar dacă nu cumperi. Un vânzător ne-a arătat cel mai scump covor din magazin, de mătase, de peste 60.000 de euro, și ne-a explicat că un covor bun se apreciază în timp. Dacă vrei unul, uită-te pe spatele lui: la cele lucrate manual se vede nodul fiecărui fir.
Chor Minor
O clădire mică, cu patru turnuri cu cupole turcoaz, ridicată în 1807 de un negustor bogat. Mulți o cred moschee, dar era intrarea într-o madrasă, din care a rămas doar fațada. Pe turnuri se spune că ar fi simboluri ale mai multor religii. Înăuntru e un magazin de suveniruri minuscul, iar la etaj se urcă cu plată.
Lyabi Hauz

Un bazin mare de apă, din 1620, înconjurat de madrase și de copaci bătrâni. Pe vremuri era rezervor de apă, iar sovieticii au secat multe dintre bazinele orașului, fiindcă apa era contaminată. Acum are rațe și lebede, iar seara e locul unde se adună localnicii. Lângă el e statuia lui Hoja Nasreddin, un fel de Păcală al Asiei Centrale, călare pe măgar.
În madrasa din spate sunt spectacole cu muzică tradițională, seara, la 6 și la 7. Iar la una dintre terasele de lângă bazin am mâncat un plov mare, o salată, o frigăruie de vită, o bere și o cafea cu 73 de lei.
Cetatea Ark

Ark e o cetate de peste 1.500 de ani, un oraș în interiorul orașului, unde locuiau emirii și oamenii importanți. Intrarea pentru străini a fost 60.000 de sumi, iar localnicii plăteau 10.000. Înăuntru sunt sala de încoronare, cu o structură de lemn sculptat, și o priveliște bună peste orașul vechi.
Moscheea Bolo Hauz și moscheea scufundată

Moscheea Bolo Hauz, din 1712, are o verandă susținută de 20 de coloane de lemn sculptat, fiecare făcută dintr-un singur trunchi de copac. Când se reflectă în bazinul din față, localnicii spun că pare moscheea cu 40 de coloane. Intrarea e gratuită, fiindcă moscheea e încă folosită, așa că evită orele de rugăciune.
Magoki Attori e una dintre cele mai vechi moschei din Asia Centrală, de peste 1.000 de ani. Ca s-o vezi, cobori sub nivelul străzii, fiindcă orașul a crescut în jurul ei strat cu strat. Se spune că a scăpat de invazia mongolă tocmai pentru că era deja pe jumătate îngropată.
Seara în Buhara
Seara, orașul e luminat, se cântă pe stradă și e mai multă lume decât ziua, deși tot pare aproape gol. Noi am ajuns într-un fost caravanserai, un han unde pe vremuri se opreau negustorii cu animalele lor, transformat în restaurant, cu doi duzi uriași în curte, muzică live și o dansatoare foarte bună. Rezervă-ți măcar o noapte în Buhara doar pentru asta.
Pentru apus, terasa cu vedere spre minaretul Kalon e cel mai bun loc din oraș, dar trebuie rezervată. Noi am făcut-o cu trei ore înainte și am prins masă. Cu frigărui de miel și de vită, cartofi prăjiți și berea locală, Sarbast, nota a fost în jur de 105 lei.
Excursii cu ghid
Din Buhara am mers cu trenul rapid Afrosiyob spre Samarkand. Cât au costat toate astea, adunate, e în cât costă o vacanță în Uzbekistan.
Ce am văzut noi acolo
Prima zi în Buhara, de la minaretul Kalon până la apusul de pe terasă.
Întrebări frecvente
Câte zile îți trebuie pentru Buhara?
Două. Noi plănuiserăm una și am mai rămas încă o zi, fiindcă ne-a plăcut prea mult. Merită și o seară întreagă de plimbat, când orașul e luminat și se cântă pe stradă.
Cum te îmbraci în moscheile din Buhara?
Fără umeri descoperiți și fără pantaloni deasupra genunchiului, atât femeile, cât și bărbații. Femeile nu trebuie să-și acopere capul. La intrare primești fustă sau bluză dacă nu ești îmbrăcat potrivit.
Cât costă mâncarea în Buhara?
Un plov mare, o salată, o frigăruie de vită, o bere și o cafea ne-au costat 73 de lei la o terasă de lângă Lyabi Hauz. Un plov singur e de obicei sub 20 de lei și ajunge pentru doi.
Cum ajungi din Buhara în Samarkand?
Cu trenul rapid Afrosiyob, într-o oră și jumătate. Noi am plătit 81 de lei de persoană. Gara e la vreo 25 de minute cu taxiul de centru.
