Vietnam
Mâncare în Ho Chi Minh (Saigon): ce comanzi și cât costă (2026)
Actualizat:

Saigonul mănâncă altfel decât restul țării. Gusturile sunt mai dulci, laptele de cocos apare și în aluaturi, iar orașul mănâncă aproape toată ziua, nu la ore fixe. Mai jos sunt felurile care țin de sud, cât costau la data la care am verificat și unde le găsești fără să plătești prețul de turist.
Sudul gătește altfel decât nordul
Supele din nord sunt mai limpezi și mai sărate, cu mult mărar și aproape fără zahăr. Le-am descris în mâncarea din Hanoi. În sud echilibrul se mută. Zahărul intră în marinade și în bulioane, laptele de cocos apare în aluaturi și deserturi, iar coșul de verdețuri crude care vine lângă fel e mult mai mare. De obicei sunt busuioc, mentă și salată, pe care le rupi singur în bol.
Explicația e geografia. Saigonul stă lângă Delta Mekongului, cea mai mare zonă agricolă a țării, cu orez, fructe și cocotieri tot anul. Orașul a adunat și bucătării din afară. Comunitatea chineză și-a adus felurile de tăiței, din Cambodgia a venit o supă întreagă, iar francezii au lăsat bagheta.
Felurile pe care merită să le cauți
Prețurile de mai jos sunt cele de la data la care am verificat, la tarabe și localuri simple. Ca ordine de mărime, 30.000 de dongi erau cam un euro. În Saigon plătești ceva mai mult decât în Hanoi pentru același fel, iar în centrul vechi mai mult decât în cartierele din jur.
| Fel | Ce e | Când se mănâncă | Preț orientativ |
|---|---|---|---|
| Com tam | orez spart cu cotlet de porc la grătar, adesea cu șorici și omletă la abur | oricând, mai ales dimineața și la prânz | 40.000-90.000 de dongi |
| Hu tieu | supă limpede de tăiței, cu porc și creveți | dimineața | 40.000-85.000 de dongi |
| Banh xeo | clătită mare și crocantă, cu turmeric și lapte de cocos, umplută cu creveți și porc | la prânz și seara | 40.000-100.000 de dongi |
| Bot chien | cuburi de aluat de orez prăjite cu ou, cu papaya verde | după-amiaza și seara | 25.000-50.000 de dongi |
| Oc | melci și scoici fierte, la grătar sau sotate în sos | seara | 50.000-180.000 de dongi farfuria |
| Banh mi | baghetă cu pate, carne, legume murate și ardei iute | oricând | 25.000-60.000 de dongi |
Ce e com tam și de ce îl mănâncă toată lumea?
Com tam înseamnă orez spart. Sunt boabele care se rup la decorticare și pe care fermierii din Delta Mekongului nu le puteau vinde, așa că le mâncau ei. Felul săracilor a ajuns felul orașului: azi îl mănâncă studenții, funcționarii și familiile, la tarabe cu grătarul pe trotuar sau în localuri cu aer condiționat.
Varianta de bază e cu cotlet de porc marinat, dulce-sărat, făcut încet pe cărbuni. Dacă ceri „suon bi cha”, primești tot pachetul: cotletul, șorici de porc tăiat fâșii și o bucată de omletă cu carne tocată făcută la abur. Lângă ele vin câteva legume și un bol mic de sos de pește, pe care îl torni peste orez. Fumul de la grătar se simte de pe stradă și e cel mai bun indicator că ai găsit locul.
Hu tieu, supa venită din Cambodgia
Nam Vang e numele vietnamez al orașului Phnom Penh, iar hu tieu Nam Vang e o supă a chinezilor din Cambodgia, adusă în sud și adoptată complet. Bulionul se fierbe ore întregi din oase de porc, calmar uscat și creveți uscați, și iese limpede și ușor dulce. Deasupra vin carne de porc și creveți. Poți cere tăițeii în supă sau separat, „kho”, cu bulionul într-un bol mic alături.
În sud, hu tieu ține locul pe care pho îl are în Hanoi, la micul dejun. Bulionul cu calmar și creveți uscați îl face mai dulce, cu gust de mare, față de supa de vită din nord.
Banh xeo, clătita care se împarte
Numele vine de la sfârâitul aluatului când atinge tigaia încinsă. Varianta din sud are turmeric și lapte de cocos în aluat, e galbenă, subțire și de două-trei ori mai mare decât clătita din centrul țării. De obicei e prea mare pentru un singur om.
O mănânci cu mâna. Rupi o bucată, o înfășori într-o frunză de salată împreună cu ierburi și o înmoi în sos de pește diluat. Localurile cu nume din centru o vând mult mai scump decât taraba de cartier, uneori peste 100.000 de dongi, iar diferența ține mai mult de faimă decât de clătită.
Bot chien și melcii, mâncarea de seară
Bot chien e gustarea de după-școală a orașului. Cuburi de aluat de orez, prăjite într-o tigaie mare până fac crustă, apoi amestecate cu ou și servite cu papaya verde tăiată fâșii și sos de soia. Tarabele se deschid pe la două-trei după-amiaza și merg până seara, așa că dimineața n-ai ce căuta.
Melcii, „oc”, sunt motivul pentru care localnicii ies seara. Se fac fierți, la abur, la grătar sau sotați cu unt, cu tamarind sau cu ulei de ceapă verde. Vin la farfurie, cu un ac pentru scos și cu bere rece alături. Nu e o masă ieftină dacă nu ești atent, pentru că farfuriile mici se adună repede.
Unde mănânci: piață, trotuar, Vinh Khanh
Piața Ben Thanh e cel mai simplu loc pentru prima masă. Interiorul e deschis între 6:00 și 18:00, iar standurile de mâncare din hale au multe feluri unul lângă altul, cu poze și prețuri afișate. Seara, după ce se închide, mâncarea se mută pe străzile din jur până pe la 22:00. Plătești ceva mai mult decât în cartier, iar vânzătorii vor numerar în bancnote mici. Despre restul pieței, unde se negociază la sânge, am scris în ce să vizitezi în Ho Chi Minh.
Strada Vinh Khanh, peste canal de centrul vechi, în fostul District 4, e strada oficială a mâncării din 2018 și locul unde se mănâncă melci. Se animă după ora 16:00, e plină între 18:00 și 23:00 și ține până după miezul nopții. Aici e singurul loc din articol unde trebuie să fii atent la notă: întrebi înainte dacă prețul e pe farfurie sau pe kilogram, fiindcă la fructele de mare vândute la greutate nota poate ieși de câteva ori mai mare. Berea la sticlă costa între 20.000 și 40.000 de dongi.
Strada Bui Vien e pentru atmosferă, nu pentru mâncare. Berea rămâne ieftină, dar mâncarea de acolo e gândită pentru turiști și costă mai mult decât la două străzi distanță. Dacă stai în zona asta, două străzi mai încolo găsești tarabe obișnuite, cu prețuri de cartier.

Tot seara, prin centru, apar cărucioare cu calmar uscat atârnat în vitrină, pe care firma îl anunță prăjit cu sos de pește. Mirosul se simte de departe, iar Yasmine nu mai putea de el. Dacă ești sensibil la mirosuri, ocolește-le.

Cartierele de dincolo de centru, vechile districte 3, 5 și 10, au aceleași feluri pentru mai puțini bani. Districtul 5 e cartierul chinezesc, Cholon, cu bucătăria lui proprie. Cât de departe ești de ele depinde de zona în care dormi, iar zonele le-am comparat în cazare în Ho Chi Minh.
Dacă vrei să prinzi mai multe locuri într-o singură seară, un tur de mâncare cu ghid local te duce direct pe străzile laterale, unde tarabele bune n-au firmă în engleză. Le compari pe Klook.
Ce bei
Cafeaua cu lapte condensat și gheață, ca phe sua da, e băutura orașului și costa între 20.000 și 50.000 de dongi, după cât de elegantă e cafeneaua. Cum o comanzi ca să nu iasă prea dulce am scris în cafeaua vietnameză.
Sucul de trestie de zahăr, nuoc mia, se stoarce pe loc, într-o presă cu role, de obicei cu puțin kumquat. E cea mai bună băutură pe căldura din Saigon și costa între 15.000 și 40.000 de dongi paharul, la fel ca sucurile de fructe proaspete de la taraba de alături.
Ce am văzut noi acolo
În prima seară în Ho Chi Minh am mers la un restaurant frumos din centru, cu felinare și picturi pe pereți, nu la o tarabă. Am comandat morning glory (spanac de apă sotat), un biban de mare, un curry cu broască și dovleac, două cocktailuri fără alcool și desert.


Broasca a fost surpriza serii. Are gust de pui de țară, un pic mai ațos, și are oase mici, deci o mănânci cu grijă. Dacă nu ți-ar spune nimeni ce e, nici n-ai ghici.

La desert am luat orez lipicios cu banană și cocos, cam 8 lei. Nota a fost de 516.000 de dongi pentru doi, cam 100 de lei cu tot cu desert și cocktailuri. Pentru un restaurant elegant, în centrul unui oraș atât de mare, ni s-a părut un preț foarte bun.

Mănâncă după ceas, ca localnicii. Dimineața hu tieu sau com tam, la prânz banh xeo, după-amiaza bot chien, seara melci pe Vinh Khanh. Așa prinzi fiecare fel la ora lui și plătești prețul de cartier, nu pe cel de pe strada turiștilor. Ce vezi între mese e în ce să vizitezi în Ho Chi Minh, iar dacă mergi mai departe spre sud, în Delta Mekongului ajungi chiar în zona de unde vin orezul spart și fructele din piețele Saigonului.
Întrebări frecvente
Ce trebuie să mănânci neapărat în Saigon?
Com tam, orezul spart cu cotlet de porc la grătar, e felul orașului și se găsește la orice oră. După el, hu tieu la micul dejun și banh xeo, clătita de sud, de două ori mai mare decât cea din centrul țării. Seara, o farfurie de melci pe strada Vinh Khanh.
Cât costă o masă în Ho Chi Minh?
Un fel la o tarabă sau la un local simplu era între 40.000 și 90.000 de dongi la data la care am verificat, cam 1,5 până la 3 euro. Saigonul e ceva mai scump decât Hanoiul, iar lângă obiective și pe străzile de noapte prețurile urcă. Melcii și fructele de mare sunt excepția, pornesc de la 50.000 de dongi farfuria și se adună repede.
Merită să mănânci în piața Ben Thanh?
Pentru o primă masă ușoară, da, fiindcă ai multe feluri într-un singur loc. Standurile din interior sunt deschise între 6:00 și 18:00, iar seara mâncarea se mută pe străzile din jur, până pe la 22:00. Prețurile sunt însă mai mari decât în cartierele unde mănâncă localnicii.
Cum eviți să plătești prea mult pe melci și fructe de mare?
Întrebi înainte de comandă dacă prețul e pe farfurie sau pe kilogram. La fructele de mare vândute la greutate, nota poate ieși de câteva ori mai mare decât te așteptai. Pe o stradă ca Vinh Khanh alegi localurile pline și pe cele cu prețurile scrise în meniu.
