China
Am luat cel mai vechi tren din China: locuri pe paturi și niciun vagon-restaurant
Publicat:

În China mergem de obicei cu trenurile rapide. De data asta, de la Dali la Lijiang, am vrut să vedem și cealaltă față și am luat un tren vechi, de tip Y, plin de localnici. Biletul a costat sub 25 de lei, iar drumul a fost cel mai greu pe care l-am făcut cu trenul în China. Dacă vrei să știi la ce să te aștepți, uite cum a fost.
Literele din fața trenului: G, D, C și Y
În China, litera din fața numărului îți spune ce tren iei. G și D sunt trenurile rapide, aerodinamice, care merg cu 300-350 km/h. Între ele și peron nu încape o palmă. C sunt trenuri interurbane, mai lente decât G și D. Y-ul nostru era cu vagoane vechi, de noapte, cu cușete, pe care noi l-am luat ziua.

Gara din Dali e mare și frumoasă. Controlul de la poarta spre peron a început cu 20 de minute înainte, nu cu zece, ca de obicei. Am înțeles de ce abia pe peron: era atât de lung încât am mers vreo zece minute până la vagonul nostru. Pe peron nu intri fără bilet, deci nimeni nu te poate aștepta la tren cu flori. Cum treci de control în gările din China am scris în trenurile din China.
Unde ne erau, de fapt, locurile
Am rezervat locuri „hard seat”, 8B și 8C. Am urcat și am dat de un vagon cu paturi pe trei niveluri. Scaune nu erau. Locurile noastre erau pe marginea paturilor de jos, iar Alex stătea cu patul de sus în cap. Pe măsuța dintre paturi era un castron de metal, coș de gunoi pentru coji și resturi. Mirosea urât, iar așternuturile erau vechi.

Surpriza a fost că în trenul ăsta am întâlnit cei mai mulți turiști străini din toată China: un băiat din Olanda, unul din Germania și alții. Toți se mirau să se vadă unii pe alții.
Lumea tușea și strănuta, așa că ne-am pus măști. Fata din fața noastră a mâncat tot drumul, iar la un moment dat s-a fumat chiar în vagon. Despre fumatul în trenuri am scris în fumatul în China.
Fără vagon-restaurant
Alex a plecat să caute vagonul-restaurant, unde speram să stăm mai comod, ca în alte drumuri. Ușile dintre vagoane erau încuiate. Nașul a venit cu o cheie specială și l-a dus până la capătul vagonului, unde o doamnă în vârstă vindea tăiței și gustări dintr-un colț cu cutii. Asta era tot. Vagon-restaurant nu exista.
Toaletele erau cu gaură în pământ, dar nu mirosea rău și erau curate pentru cât de vechi e trenul.
Trei ore și jumătate, cu opriri în câmp
Trenul oprea cam la cinci minute și stătea și câte 20. După o oră făcusem cam o zecime din drum. Ne-am gândit că e primul tren din China care o să întârzie. Ne-am apucat de lucru pe laptop și ne-am uitat pe geam: pe o parte se vedea un lac, iar priveliștea a fost frumoasă.
Am ajuns cu un minut-două mai devreme. Drumul a durat trei ore și jumătate, dar s-a simțit ca o zi. Pentru noi, a fost o dată și gata. Yasmine a zis că de acum merge doar cu D, G și, la nevoie, cu C. Dacă vrei să vezi cum călătoresc localnicii, ia Y-ul o dată. Dacă vrei să ajungi odihnit, ia un tren rapid. Biletele le luăm pe Trip.com, din timp, fiindcă trenurile se umplu.
Taxiul din Lijiang: verifică numărul mașinii
La ieșirea din gara din Lijiang, pe jos sunt marcaje care te duc spre taxiuri, spre autobuze sau spre parcare. Am comandat mașina din aplicație. Șoferul ne aștepta pe jos în parcare și se uita după noi, iar noi nu ne-am dat seama că e el. La gări sunt și oameni care strigă „taxi” și te pot păcăli. Ne-am urcat abia după ce am verificat numărul mașinii din aplicație. Șoferul a fost amabil și a pus muzică liniștită tot drumul.
Cazarea de 12 € la 2.400 de metri
Lijiang e la 2.400 de metri, cu 200 mai sus decât Dali. Am simțit diferența imediat, cu respirația mai grea la fiecare pas. Ni s-au uscat buzele, la prânz soarele era puternic, iar seara frigul intra în oase.

Camera a costat 12 € pe noapte. Am avut toaletă cu capac încălzit, duș separat, două paturi mari, un televizor mare și un geam spre munte. Pe masă era o scrumieră cât o vază. Speram la pături electrice, dar nu erau. Aer condiționat aveam, iar seara chiar ne-a trebuit. Hotelurile din zonă le căutăm pe Trip.com, aproape de orașul vechi.
Seara am cumpărat tuburi de oxigen pentru urcarea de a doua zi pe munte. La farmacie erau 28 de yuani bucata, iar la hotel le-am găsit cu 10. Cum am trecut prin altitudine e în altitudinea în Yunnan.
Tăițeii Over the Bridge și găina neagră
Orașul vechi din Lijiang ni s-a părut cel mai frumos și mai intim dintre orașele vechi văzute până atunci. Prima seară am mers direct la un restaurant ales de Yasmine, cu o curte interioară cu mușcate, lemn finisat și blaturi de piatră. La intrare e un bar cu condimente și murături: varză murată, susan, mentă. Alegi singur ce pui pe mâncare, lucru pe care noi nu l-am știut în primele zile.

Am comandat tăițeii Over the Bridge, specialitatea din Yunnan. Ingredientele crude ne-au venit așezate pe un pod în miniatură, iar tu le pui pe rând în bolul cu supă clocotită. Tăițeii au aproape un metru și e greu să-i bagi în bol. Pe lângă am luat porc prăjit și ciuperci sălbatice, care sunt peste tot în Yunnan, dar destul de scumpe. În supă era și găină neagră, cu piele închisă la culoare. Yasmine a crezut întâi că a găsit un gândac. Carnea a fost bună.
Vecinii de masă, doi tineri căsătoriți de curând, ne-au dat să gustăm un desert local, ca o gălușcă umplută cu gem. Nota a fost 104 yuani, cam 64 de lei pentru doi. Despre ce vezi în orașul vechi și taxa de intrare am scris în Lijiang, orașul vechi.
Drumul nostru cu trenul Y, de la gara din Dali până la cina din Lijiang, e în clipul de mai jos.
Întrebări frecvente
Cât durează trenul de la Dali la Lijiang?
Cu trenul vechi Y, nouă ne-a luat trei ore și jumătate, cu multe opriri, una de 20 de minute în câmp. Am ajuns totuși cu un minut-două mai devreme. Trenurile rapide fac drumul mult mai repede.
Cât costă biletul?
Noi am dat sub 25 de lei de persoană pe trenul Y, cu taxa de rezervare. Ia biletele din timp, fiindcă trenurile sunt pline.
Ce înseamnă loc „hard seat” în trenul Y?
În vagonul nostru nu existau scaune. Locurile 8B și 8C erau pe paturile de jos ale cușetelor, iar noi am stat pe marginea patului, cu patul de sus deasupra capului.
