Thailanda
Mâncarea thailandeză: ce comanzi, cât e de iute și ce spui la alergii
Actualizat:

Mâncarea e unul dintre motivele serioase pentru care mergi în Thailanda, iar prețul face parte din motiv: mănânci excelent cu 60 de bahți.
Îți luăm pe rând felurile pe care le vei vedea peste tot și lucrurile pe care le explici greu în engleză.
Felurile de bază
| Fel | Ce e | Cât e de iute |
|---|---|---|
| Pad thai | Tăiței de orez prăjiți cu ou, tofu sau creveți, arahide deasupra | Deloc |
| Pad see ew | Tăiței lați prăjiți cu sos de soia | Deloc |
| Khao man gai | Pui fiert cu orez și supă clară | Deloc, sosul e separat |
| Massaman | Curry dulce, cu cartofi și arahide | Blând |
| Green curry | Curry verde cu lapte de cocos | Iute |
| Pad kra pao | Carne tocată cu busuioc sfânt și ou ochi | Iute |
| Tom yum | Supă acrișoară cu lemongrass și creveți | Iute |
| Som tam | Salată de papaya verde | Foarte iute |
| Khao soi | Curry cu tăiței, specialitate de nord | Blând spre mediu |
| Mango sticky rice | Orez lipicios cu mango și lapte de cocos | Desert |

Dacă mănânci un singur lucru în nord, khao soi să fie. E supă de curry cu tăiței moi dedesubt și tăiței crocanți deasupra, îl găsești peste tot în Chiang Mai și aproape deloc în Bangkok.
Iuțeala, și cele două formule care merg
Thailandezii măsoară iuțeala altfel decât noi. „Not spicy” spus în engleză, într-o tarabă, produce des ceva ce în România ar trece drept iute.
Merg formulele în thailandeză: mai phet (mai pet) înseamnă fără iute, iar phet nit noi (pet nit noi), puțin iute.
O să le vezi scrise și „mai ped”, și „mai phet”. E același cuvânt, doar transliterat diferit; thailandeza nu se scrie cu alfabet latin, deci nu există o singură formă corectă.
Spune-le rar și repetă-le. Ajută și un gest, fiindcă tonurile contează, iar pronunția noastră aproximativă nu e înțeleasă întotdeauna. De ce se întâmplă asta și ce mai merită învățat sunt în limba thailandeză.
Ce nu ajută: să ceri felurile care sunt iuți prin definiție și să speri. Som tam fără iute nu mai e som tam. Comandă altceva.
Iuțeala se adună și în timp. După o perioadă în care a mâncat iute zi de zi, Alex a simțit o iritație și a trecut o vreme pe feluri blânde, ca orezul prăjit. Dacă stai mai mult, dă-i corpului pauze.

Pe masă găsești adesea patru borcănașe: zahăr, fulgi de ardei iute, oțet cu ardei și sos de pește. Cu ele fiecare își potrivește farfuria după gust. Începe fără ele.
Vegetarian, vegan, alergii
Aici apar cele mai multe neplăceri, și nu din rea-voință.
Sosul de pește și pasta de creveți sunt în aproape tot. În curry, în som tam, în legumele sotate, în multe supe. Cuvântul „vegetarian” e înțeles ca „fără bucăți de carne”, ceea ce nu e același lucru.
Cuvântul de care ai nevoie e jay. E mâncarea vegetariană în sens budist, fără carne, fără pește, fără sos de pește, adesea și fără usturoi și ceapă. Tarabele care gătesc jay au un steag galben cu scris roșu. Într-un restaurant, „jay” spus la comandă e înțeles corect.
Arahidele se presară la final, peste pad thai și peste multe altele. Dacă cineva din grup are alergie, spune asta înainte de comandă, nu când ajunge farfuria. Merită scris pe telefon, în thailandeză, și arătat: e cea mai sigură metodă și se folosește des.
Apa și gheața
Apa de la robinet n-o bea. O cumperi îmbuteliată și costă 10-20 de bahți.
Noi am umplut sticlele la automatele de apă filtrată de pe stradă. Pui sticla sub robinet, bagi monede, iar apa iese mai ieftină decât cea din magazin.

Gheața, în schimb, e în regulă în marea majoritate a locurilor. Cea din saci industriali, cilindrică și cu gaură la mijloc, e făcută din apă filtrată în fabrici reglementate. E gheața pe care o vezi peste tot. Cea de evitat, dacă vrei să fii precaut, e cea spartă manual dintr-un bloc, în locuri fără rulaj.
Unde mănânci
Tarabele de stradă sunt mai proaspete decât par, fiindcă se gătește în fața ta și marfa se termină zilnic. Regula simplă: alege unde stau localnici la coadă și evită tarabele cu mâncare care așteaptă de mult în tăvi.
În Phuket am luat pad thai de la o tarabă de pe marginea drumului, lângă plajă. Totul s-a gătit în fața noastră, în trei-cinci minute. Porția a fost generoasă, și am mâncat-o direct pe plajă.


Piețele de seară sunt cea mai bună combinație de preț, varietate și atmosferă. Restaurantele cu aer condiționat costă de trei ori mai mult și nu gătesc de trei ori mai bine.
Pe Koh Samui, la piața de seară, Alex a luat o friptură de porc de 90 de bahți, cam 13 lei. Yasmine a zis că e un pic cam scumpă, dar amândoi am fost de acord că a meritat: carnea era foarte bună.

Fructele le-am luat dimineața, tot din piață. Mango era 60 de bahți kilogramul, iar vânzătorul ni le-a ales el, pe cele coapte. Rambutanul are coaja roșie cu țepi moi, se desface ușor cu un cuțit și are miezul alb și zemos, cu un sâmbure care seamănă cu o migdală.


Merită încercat și un moo kata, grătarul thailandez la care îți gătești singur mâncarea. Primești o plită pe cărbuni, cu o oală de lut pentru supă, plus o farfurie cu carne crudă și legume. Noi l-am făcut pe Koh Samui, într-un local departe de strada turistică, plin de localnici. Un domn de acolo ne-a arătat cum se face, fiindcă ne-a văzut rătăciți. Tot acolo am învățat și regula care ne-a ajutat cel mai mult: cu cât fugi mai departe de centru, cu atât prețurile scad și mâncarea e mai bună.


Unde anume merită să mănânci în capitală, cu străzile și zonele, e în mâncarea din Bangkok. Cât se duce pe mâncare din bugetul unei vacanțe e în bugetul pentru Thailanda.
Cum mănânci
Cu lingura și furculița, nu cu bețișoarele. Lingura e ustensila principală, furculița împinge mâncarea în lingură. Bețișoarele apar la felurile cu tăiței și la mâncarea chinezească.
Comanzi pentru mijlocul mesei și împărțiți, dacă sunteți mai mulți, cu orez separat pentru fiecare. Nu comanzi un fel de persoană, ca la noi.
Ce am văzut noi acolo
Ce am mâncat bun în Thailanda și ce ciudățenii am găsit în supermarket.
Comandă orezul separat, nu felul „cu orez”. În Thailanda orezul e baza mesei, nu garnitura, iar o farfurie de curry cu orez alb simplu alături e și mai ieftină, și mai aproape de cum se mănâncă acolo. Iar dacă nimerești o tarabă cu ceva ce ți-a plăcut, întoarce-te. Sunt mii de tarabe și e ușor să nu mai găsești niciodată exact aia.
Întrebări frecvente
Cum cer mâncare mai puțin iute în Thailanda?
Spui „mai phet” pentru fără iute și „phet nit noi” pentru puțin iute. Repetă-l de două ori și însoțește-l de un gest. Chiar și așa, „fără iute” pentru un bucătar thailandez înseamnă adesea ceva ce un român ar numi iute.
Ce înseamnă „jay” pe un meniu?
E mâncarea vegetariană în sens budist, fără carne, fără pește și fără sos de pește. E singurul cuvânt care garantează că nu primești sos de pește sau pastă de creveți în farfurie. O recunoști după un steag galben cu scris roșu la tarabe.
E sigură mâncarea de stradă în Thailanda?
Da, și e adesea mai proaspătă decât la restaurant, fiindcă se gătește în fața ta și rulajul e mare. Alege tarabele cu coadă de localnici. Apa de la robinet n-o bea, dar gheața din saci industriali, cea cu gaură la mijloc, e făcută din apă filtrată.
Ce mănânc dacă nu suport iute deloc?
Khao man gai (pui cu orez), massaman (curry dulce cu cartofi și arahide), pad see ew (tăiței lați prăjiți) și mango sticky rice la desert. Niciunul nu e iute în varianta obișnuită.
Cât costă o masă în Thailanda?
La tarabă, 50-80 de bahți. Într-un restaurant local cu aer condiționat, 120-250. Într-un restaurant turistic sau într-un mall, 300-600. Diferența de gust nu urmează diferența de preț.
