Thailanda
Obiceiuri în Thailanda: ce se face, ce nu se face și ce se pedepsește
Actualizat:

Thailanda e o țară blândă cu turiștii care greșesc din neștiință. Aproape nimeni nu se va supăra vizibil pe tine, ceea ce are un efect ciudat: poți face aceeași greșeală două săptămâni la rând fără să afli.
Ce merită să știi dinainte, în ordinea în care contează:
| Situație | Ce faci | Ce nu faci |
|---|---|---|
| Cineva îți face wai | Răspunzi cu același gest | Nu-l inițiezi tu față de chelneri sau copii |
| Un copil drăguț | Zâmbești | Nu-l mângâi pe cap |
| Stai jos într-un templu | Picioarele strânse lateral, în spate | Nu întinzi tălpile spre altar |
| Îți cade o bancnotă | O ridici cu mâna | Nu o oprești cu piciorul |
| Intri într-o casă | Te descalți | Nu intri încălțat, chiar dacă ți se spune că e în regulă |
| Ceva merge prost | Repeți calm cererea, zâmbind | Nu ridici vocea |
| Subiectul familiei regale | Îl ocolești | Nu glumești, nici măcar în privat |
Capul și tălpile
E cea mai practică regulă din toată cultura thailandeză, fiindcă se aplică de zeci de ori pe zi.
Capul e partea cea mai înaltă și mai spirituală a corpului. Nu-l atingi. Nici pe glumă, nici afectuos, nici la copii. Gestul nostru de a mângâia un copil pe creștet e, acolo, o intruziune serioasă.
Tălpile sunt partea cea mai joasă. Nu le îndrepți spre oameni, spre statui de Buddha sau spre poze cu regele. Practic: nu pui picior peste picior cu talpa spre cineva, nu întinzi picioarele spre altarul dintr-un templu, nu împingi nimic cu piciorul.
În temple stai adesea pe jos, iar poziția corectă e cu picioarele strânse lateral, în spate. Vei vedea cum stau localnicii și e ușor de copiat.
Wai-ul
Salutul cu palmele lipite în dreptul pieptului și o ușoară înclinare a capului. Are o ierarhie destul de precisă, care se învață în copilărie și pe care un străin n-o poate nimeri.
Din fericire, ca turist nu e nevoie să inițiezi wai-ul. Dacă ți-l face cineva, răspunde-i cu același gest și cu un zâmbet, și e suficient.
Ce să nu faci: wai către personalul de serviciu, către chelneri sau către copii. Sună contraintuitiv pentru noi, fiindcă pare politicos, dar gestul înseamnă altceva decât „mulțumesc”.
Familia regală
Aici lucrurile devin serioase.
Thailanda are o lege de lezmajestate, articolul 112 din codul penal, care pedepsește insulta adusă regelui, reginei sau moștenitorului. Pedepsele sunt cu închisoarea, s-au dat condamnări de mulți ani, iar legea s-a aplicat și străinilor. Se aplică și pentru ce postezi online, inclusiv pentru lucruri scrise înainte de a intra în țară.
Practic: nu glumi pe tema asta, nu discuta politica regală în public și nu distribui imagini care ar putea fi interpretate ca batjocoritoare.
Un corolar mărunt și foarte concret: pe bancnote e chipul regelui. Nu călca pe o bancnotă căzută și n-o opri cu piciorul. E un gest reflex la noi și e considerat grav acolo.
În cinematografe se cântă imnul regal înainte de film. Te ridici în picioare.
Templele
Umerii și genunchii acoperiți, pentru toată lumea. Pantofii îi scoți la intrarea în sălile de rugăciune, deci încălțămintea ușor de scos ajută mult.
Nu se urcă nimeni pe statui de Buddha pentru poză, oricât de mult loc ar părea că e. Femeile nu ating călugării și nu le dau obiecte direct în mână; se pun jos sau se dau printr-un bărbat.
Regulile detaliate, cu ce temple merită și ce se întâmplă la poarta lor, sunt în templele din Bangkok.



Calmul, care e o formă de politețe
Conceptul se numește jai yen, inimă rece. E opusul lui jai ron, inimă fierbinte.
Într-un conflict, cine ridică vocea pierde. Și nu doar ca principiu: pierde negocierea, pierde bunăvoința, pierde reducerea. Un om care se enervează în public a pierdut controlul, iar asta e jenant pentru toată lumea din jur, inclusiv pentru cel care privește.
Dacă ceva merge prost, și va merge, mergi mai departe zâmbind și repetând calm cererea. Merge mult mai bine decât orice ceartă.
Legat de asta: mai pen rai, expresia pe care o auzi cel mai des, înseamnă cam „nu-i nimic, lasă”. E jumătate politețe, jumătate filosofie.
Mărunțișuri care contează
Te descalți la intrarea în case, în multe magazine mici, în saloanele de masaj și în unele cafenele. Dacă vezi pantofi la ușă, scoate-i și tu.
Nu arăta cu degetul spre oameni, indică cu mâna deschisă. Dincolo de ținutul de mână, gesturile de tandrețe în public sunt privite ca nepotrivite, mai ales în afara zonelor turistice.
Bacșișul nu e obligatoriu. La restaurant lași restul mărunt, la un masaj de o oră 50-100 de bahți, iar la tarabe nimic. Copiilor care cerșesc nu le da bani, fiindcă există rețele organizate și banii nu ajung la ei.
Zâmbetul thailandez nu înseamnă mereu bucurie. Poate însemna jenă, scuze sau „nu înțeleg ce spui”, așa că nu-l citi ca pe un zâmbet european.
Ce vezi și te poate încurca
Casele mici de spirite din fața clădirilor, cu ofrande de mâncare și băuturi colorate, sunt altare. Nu le atinge, nu lua nimic din ele și nu pune obiecte pe ele.
Tatuajele cu Buddha pe părți vizibile ale corpului sunt considerate ofensatoare, iar la aeroport există afișe pe tema asta. Dacă ai unul, o bluză rezolvă situația.
Iar „templul e închis azi”, spus de un om binevoitor pe stradă lângă un templu major, e începutul unei țepe. Cum funcționează și ce urmează după e în siguranță și țepe în Bangkok.
Ce am văzut noi acolo
Vizita noastră la un templu alături de un călugăr thailandez, care ne-a explicat ritualurile.
Învață două cuvinte, sawatdee și khop khun, și folosește-le cu particula potrivită. Efortul e minim, iar oamenii se bucură mult când te aud. Care e particula ta și de ce contează tonurile sunt în limba thailandeză.
Întrebări frecvente
Ce este wai-ul și când îl folosesc?
E salutul cu palmele lipite în dreptul pieptului și o ușoară plecăciune. Ca străin, nu e nevoie să-l inițiezi. Dacă cineva ți-l face, răspunde-i cu același gest. Nu le faci wai personalului de serviciu sau copiilor, fiindcă gestul are o ierarhie.
De ce nu am voie să ating capul cuiva în Thailanda?
Capul e considerat partea cea mai înaltă și mai spirituală a corpului. Un gest care la noi e afectuos, ca mângâiatul pe creștet al unui copil, acolo e o intruziune. Evită-l complet.
Ce e articolul 112 și de ce contează pentru mine?
E legea thailandeză care pedepsește insulta adusă familiei regale, cu ani de închisoare. Se aplică și străinilor, inclusiv pentru postări pe rețele sociale sau pentru comentarii spuse cu voce tare. Nu glumi pe tema asta și n-o discuta în public.
Cum mă îmbrac la templu?
Umerii și genunchii acoperiți, pentru femei și bărbați deopotrivă. Pantofii îi scoți la intrarea în sălile de rugăciune. Multe temple împrumută sau închiriază un șal la poartă, dar nu toate.
Trebuie să lași bacșiș în Thailanda?
Nu e obligatoriu și nu e așteptat ca în America. Lași restul mărunt la restaurant, 50-100 de bahți la un masaj de o oră și nimic la tarabele de stradă sau la taxiuri cu aparat.
