Thailanda
Ce vezi în Chiang Mai: temple, munte și piețe de seară
Actualizat:

Chiang Mai e foarte diferit de Bangkok, și de asta merge bine ca a doua oprire. E mic, verde, înconjurat de munți, iar centrul vechi îl traversezi pe jos în douăzeci de minute.
Orașul e organizat în jurul unui pătrat: zidul vechi și șanțul de apă care îl înconjoară. Aproape tot ce vezi în primele două zile e înăuntrul acelui pătrat sau la câțiva kilometri de el.
Templele din orașul vechi
Sunt vreo treizeci, iar trei merită timpul tău.
| Templu | Intrare | Cât stai | De ce merită |
|---|---|---|---|
| Wat Chedi Luang | 50 ฿ | 45 min | Chedi-ul uriaș din secolul XV, rupt de un cutremur și lăsat așa |
| Wat Phra Singh | 50 ฿ | 30 min | Cel mai venerat din oraș, cu o capelă de lemn din secolul XIV |
| Wat Sri Suphan | 50 ฿ | 30 min | Templul de argint, cu pereți bătuți în metal |
La Wat Chedi Luang există o masă cu un anunț care spune „Monk Chat”. Călugării tineri stau acolo ca să exerseze engleza, iar tu poți să întrebi orice. E gratuit și liniștit, și e una dintre cele mai bune ore pe care le petreci în Chiang Mai.
La Wat Sri Suphan, templul de argint, femeile nu au voie să intre în sala de ordinare. E o regulă monastică veche, scrisă pe un panou la intrare. Exteriorul, care e partea cea mai frumoasă, îl vezi din curte.
Ținuta e aceeași ca peste tot în Thailanda, umeri și genunchi acoperiți, pantofii scoși la intrarea în clădiri. Regulile complete și ce nu faci într-un templu sunt în templele din Bangkok.


Doi Suthep, templul de pe munte
Wat Phra That Doi Suthep e la 15 kilometri de oraș, pe muntele care se vede din orice terasă. Intrarea costă 50 de bahți pentru străini, iar funicularul de sus încă 50, dus-întors. Drumul cu songthaew-ul roșu costă 150-200 de bahți dus-întors de persoană.
Sus, urci 306 trepte pe o scară mărginită de doi șerpi naga din mozaic. Există și un funicular, pentru cei care nu vor treptele. Terasa de la vârf are chedi-ul aurit și, în zilele senine, tot orașul întins dedesubt.
Mergi dimineața devreme, pe la șapte sau opt. Atunci e răcoare, autocarele n-au ajuns încă, iar ceața de peste vale e partea cea mai frumoasă. După ora zece stai la coadă.
Piețele de seară
Piața de duminică de pe Ratchadamnoen e cea mare. Strada principală a orașului vechi se închide de la patru după-amiaza până pe la zece seara și se umple pe un kilometru și jumătate cu tarabe de meșteșugari, mâncare și muzică. Pe lângă suveniruri, găsești lucruri făcute de mână pe care nu le vezi acasă.
Piața de sâmbătă de pe strada Wualai, în afara zidului de sud, e varianta mai mică și mai liniștită. Dacă prinzi ambele weekenduri, mergi la amândouă.
Bazarul de Noapte de pe Chang Klan e deschis zilnic și e cel mai puțin interesant dintre cele trei. Merge dacă ai o singură seară liberă în timpul săptămânii.
Ce mănânci în nord e altceva decât în Bangkok, începând cu khao soi, supa de tăiței cu curry și lapte de cocos. La ce te uiți când alegi o tarabă e explicat în mâncarea de stradă din Bangkok, iar regulile sunt aceleași și aici.


În jurul orașului
Elefanții sunt principalul motiv pentru care mulți vin în nord, și tot aici e cel mai ușor să greșești. Ce înseamnă un sanctuar adevărat și ce întrebări pui înainte să plătești sunt în sanctuarele de elefanți.
Doi Inthanon, cel mai înalt vârf al Thailandei, are 2.565 de metri. Îl faci într-o zi, cu două cascade, două pagode și un traseu scurt prin pădurea de nori. Sus e frig, chiar și în aprilie.
Cascadele Bua Tong, numite și „sticky waterfalls”, sunt din piatră calcaroasă și poroasă, deci urci pe cascadă cu picioarele goale, fără să aluneci. Intrarea e gratuită. E la o oră cu mașina spre nord.
Chiang Rai și Templul Alb sunt la trei ore spre nord. Le faci într-o zi lungă sau, mai bine, cu o noapte acolo. Detaliile sunt în Chiang Rai și Templul Alb.
Pai e la trei ore spre nord-vest, pe un drum cu 762 de curbe. Despre el și despre bucla montană din jur am scris în Pai și bucla Mae Hong Son.
Ce se vinde degeaba
Locurile cu tigri pentru poze au tot felul de nume, dar sunt grădini zoologice. Animalele stau nemișcate lângă turiști toată ziua, pentru poze. Nu există nicio versiune etică a acestei experiențe.
Apoi vizitele în „satul femeilor cu gât lung”. Femeile Kayan sunt refugiate din Myanmar, iar satele de lângă Chiang Mai sunt aranjate pentru turiști, cu bilet de intrare din care lor le ajunge puțin. Există comunități care primesc vizitatori în alte condiții, dar nu sunt cele la care te duce un tur de o zi cumpărat de pe stradă.
Și cursurile de gătit de trei ore de pe strada principală. Cele bune există și merită, dar le faci la fermă, în afara orașului, cu o oprire în piață înainte. Cele de la etajul unui magazin din centru sunt mai degrabă o demonstrație.
Ce am văzut noi acolo
Templele din orașul vechi Chiang Mai, pe rând: Wat Chiang Man, Wat Chiang Yeun și Wat Lok Moli.
Dă-i orașului o zi în care nu vizitezi nimic. Chiang Mai e făcut pentru asta, cu cafenele bune, temple în care poți sta pe o bancă și un ritm care nu seamănă cu restul țării. Mulți ajung să stea aici mai mult decât plănuiseră.
Iar dacă vrei să ieși din oraș pe jos, în dealurile din jur, ce tur alegi și ce nu merită cumpărat sunt în trekking în Chiang Mai.
Întrebări frecvente
Câte zile îmi trebuie în Chiang Mai?
Trei zile pentru oraș și Doi Suthep, patru sau cinci dacă vrei și o zi la elefanți și o excursie în munte. Mulți rămân mai mult, fiindcă e un oraș în care chiar îți place să stai, nu doar să-l vizitezi.
Cum ajung la Doi Suthep?
Cu un songthaew roșu din orașul vechi, pentru 150-200 de bahți dus-întors de persoană, negociat înainte de urcare, sau cu un Grab. Drumul urcă în serpentine vreo 30-40 de minute. Sus mai sunt 306 trepte, cu balustradă în formă de șarpe, sau un funicular contra cost.
Care e cea mai bună piață din Chiang Mai?
Piața de duminică de pe Ratchadamnoen, în orașul vechi, între ora patru după-amiaza și zece seara. E cea mai mare și cea mai bună la meșteșuguri. Sâmbăta e echivalentul ei pe strada Wualai, mai mic și mai puțin aglomerat.
Merită Bazarul de Noapte?
Nu prea. E deschis în fiecare seară pe strada Chang Klan și vinde în mare parte aceleași suveniruri industriale ca oriunde altundeva în Thailanda. Dacă prinzi un weekend, piețele de sâmbătă și duminică sunt cu totul altă poveste.
Poți merge pe jos prin Chiang Mai?
Prin orașul vechi, da, e un pătrat de un kilometru și jumătate pe latură. Între orașul vechi și Nimman sau spre râu, mai greu pe căldură, dar ai songthaew-uri roșii peste tot pentru 30-40 de bahți și Grab.
