Thailanda

Trekking în Chiang Mai: ce tur alegi și ce să nu cumperi

Actualizat:

Doi drumeți cu rucsacuri și bocanci, văzuți din spate, pe o cărare de pământ printr-o pădure rară
Pe scurt: Tururile de trekking din Chiang Mai durează una, două sau trei zile, cu dormit în sate, și costă între 1.000 și 3.000 de bahți. Două lucruri nu le găsești în broșuri. Primul: multe tururi vând „vizită la triburi”, iar satele cu femei purtând inele la gât din jurul orașului sunt așezări-spectacol criticate exact pentru asta. Al doilea: între februarie și aprilie e sezonul arderilor agricole, când aerul din nord e greu de respirat și priveliștea dispare în fum.

Dealurile din jurul Chiang Maiului sunt motivul pentru care mulți ajung în nord și rămân mai mult decât plănuiseră. Pădure, sate răsfirate, cascade, câmpuri de orez în terase.

Chedi aurit și statui de Buddha aurii la templul Doi Suthep, deasupra Chiang Mai
Templul Doi Suthep, pe dealul de lângă Chiang Mai

Există și un strat de turism construit peste toate astea, care merită înțeles înainte să dai bani pe un tur.

Ce tipuri de tururi există

Durată Preț Ce include
O zi 1.000-1.500 ฿ Drumeție 3-5 ore, cascadă, prânz, transport
Două zile 2.000-3.000 ฿ Drumeție, o noapte în sat, mese
Trei zile 3.000-4.500 ฿ Traseu mai lung, două nopți, zone mai izolate
Privat de 2-3 ori mai mult Ritm propriu, ghid doar pentru tine

Turul îl rezervi de la agențiile din orașul vechi, de la cazare sau online, pe Klook. Prețurile diferă puțin între agenții, dar ce primești diferă mult.

Grup de drumeți pe o potecă abruptă prin pădure, cu bețe de trekking
Pe potecă, în dealurile din nord

Ce se vinde sub numele de „vizită la triburi”

Partea asta merită citită înainte de rezervare.

Multe tururi din Chiang Mai includ, ca punct de atracție, o vizită la un sat de minorități etnice. Cele mai promovate sunt așezările Kayan, unde femeile poartă inelele de alamă la gât.

Satele Kayan din jurul Chiang Maiului sunt criticate de ani buni ca fiind, în esență, atracții construite pentru turiști: comunități aduse și menținute acolo, care trăiesc din taxa de intrare, într-un aranjament în care vizitatorul plătește ca să fotografieze oameni.

Nu e o poziție unanimă și nu toate satele sunt la fel. Dar dacă turul pune asta pe primul loc, plătești pentru vizită mai mult decât pentru drumeție.

Caută tururi care se concentrează pe traseu, pădure și cascade, fără vizite la sate ca obiectiv turistic. Există, sunt la fel de multe și sunt mai bune ca drumeție. Dacă dormi într-un sat, întreabă cine primește banii de cazare.

Elefanții: spune nu

Multe tururi de trekking includ o oprire la o tabără de elefanți, iar unele oferă plimbare pe spate.

Noi am refuza. Plimbarea pe elefant cere un dresaj care rupe animalul, iar scaunul produce leziuni pe termen lung.

Distincția între un sanctuar real și o tabără care și-a schimbat doar numele nu se vede din poze și nici din descrierea agenției. Semnele concrete de verificat înainte să plătești sunt în sanctuare de elefanți în Thailanda. Merită citit înainte de a rezerva orice tur în nord, fiindcă mai toate propun ceva cu elefanți.

Un tur bun de trekking nu are nevoie de elefanți ca să merite banii.

Lunile în care să nu mergi

Nordul Thailandei are un sezon propriu, care nu apare pe hărțile obișnuite de vreme: sezonul arderilor, între februarie și aprilie.

Fermierii ard miriștile pe suprafețe mari, iar fumul rămâne blocat între dealuri. Chiang Mai ajunge, în unele zile, printre orașele cu cel mai poluat aer din lume. Munții din jur aproape nu se mai văd.

Pentru trekking, e cea mai proastă perioadă din an. Faci efort fizic respirând exact aerul pe care n-ar trebui să-l respiri, iar priveliștea pentru care ai venit nu se vede.

Cele mai bune luni sunt noiembrie-ianuarie, când e uscat și răcoros, și iulie-septembrie, dacă accepți noroiul și lipitorile în schimbul unei păduri foarte verzi. Calendarul complet, cu ce se întâmplă în fiecare zonă a țării, e în când să mergi în Thailanda.

Ce iei cu tine

Ia pantofi închiși, cu talpă bună, chiar dacă traseul pare scurt pe hârtie.

Șosete lungi și spray de insecte. În sezonul umed apar lipitorile pe cărări. Nu sunt periculoase, doar neplăcute, iar ghizii au sare la ei.

Ceva cu mânecă lungă pentru seară. La altitudine, noaptea în nord e răcoroasă, iar cazarea din sate n-are încălzire.

Mai pune lanternă, apă și haine de schimb, dar cât mai puțin bagaj, fiindcă îl cari tu.

Dacă nu vrei tur cu ghid

Poți merge și pe cont propriu, cu limite.

Doi Inthanon, cel mai înalt punct al țării, are trasee amenajate și îl faci într-o zi cu mașină închiriată sau cu songthaew. Intrarea în parcul național costă 300 de bahți pentru străini și 150 pentru copii, iar la tururile organizate merită întrebat dacă e inclusă.

Doi Suthep are un traseu de urcare pe jos din oraș, prin pădure, care durează câteva ore.

Cascada Bua Thong, pe care poți urca fiindcă piatra e poroasă și nu alunecă, e la o oră de oraș și e gratuită.

Pentru traseele adevărate din junglă, chiar ai nevoie de ghid, fiindcă cărările nu sunt marcate și trec prin terenuri private.

Restul lucrurilor de văzut în oraș, pentru zilele dintre drumeții, sunt în ce vezi în Chiang Mai, iar unde merită să stai în unde să stai în Chiang Mai.

Ce facem noi

Noi am alege un tur de două zile, cu o noapte în sat, după traseu și nu după lista de atracții. Am întreba explicit dacă include elefanți și, dacă da, ce fel de loc.

Am merge în noiembrie sau decembrie, când aerul e curat și vezi până departe.

Citește descrierea turului până la capăt și numără câte ore de mers pe jos conține efectiv. Multe „tururi de trekking” de o zi au două ore de mers și patru de opriri comerciale: o tabără, un sat cu taxă de intrare, un magazin de suveniruri. Un tur serios îți spune câți kilometri mergi pe jos.

Întrebări frecvente

Cât costă un tur de trekking din Chiang Mai?

În jur de 1.000-1.500 de bahți pentru o zi și 2.000-3.000 pentru două zile cu o noapte în sat, cu transport, ghid și mese incluse. Tururile private costă de două-trei ori mai mult.

Ce grad de dificultate au?

Cele de o zi sunt accesibile oricui merge normal câteva ore. Cele de două-trei zile presupun urcări susținute pe cărări de pământ, care în sezonul umed devin alunecoase. Nu e alpinism, dar nici plimbare.

Ce e cu satele cu femei cu inele la gât?

Sunt așezări Kayan, iar cele din jurul Chiang Maiului sunt criticate de mult ca fiind atracții turistice construite pentru vizitatori. Un tur care le include ca punct principal vinde altceva decât o drumeție. Există variante de traseu care nu le includ.

Când să nu mergi în trekking în nord?

Între februarie și aprilie, în sezonul arderilor agricole, când calitatea aerului din Chiang Mai scade dramatic și munții dispar în fum. E cea mai proastă perioadă din an pentru orice activitate în aer liber acolo.

Ce iau cu mine?

Pantofi închiși cu talpă bună, nu șlapi. Șosete lungi și spray de insecte, mai ales în sezonul umed, când apar lipitorile. Lanternă, haine de schimb, apă și ceva cu mânecă lungă pentru seara, fiindcă noaptea la altitudine e răcoare.

Citește și