Thailanda
Sanctuare de elefanți în Thailanda: cum alegi unul adevărat
Actualizat:

Aproape toată lumea care merge în nordul Thailandei vrea să vadă elefanți. E de înțeles. Doar că locurile care îi arată turiștilor și-au schimbat numele mai repede decât felul în care îi tratează.
Acum cincisprezece ani se numeau „elephant camp” și vindeau plimbări. Azi se numesc „sanctuary”, „rescue” sau „retirement park”, iar o bună parte dintre ele vând tot plimbări. Cuvântul sanctuar nu e protejat de nicio lege în Thailanda. Oricine poate să-l pună pe un panou.
De ce nu mergi călare
Sunt două motive. Primul e anatomia. Coloana unui elefant nu seamănă cu a unui cal. Are proeminențe osoase orientate în sus, acoperite cu puțin țesut. Un scaun de lemn prins cu chingi, plus doi adulți, plus opt ore pe zi, produc leziuni care se văd după ani, sub formă de răni deschise și deformări.
Al doilea e dresajul. Un elefant nu acceptă de la sine un om în spate. Tradiția de a-l face să accepte, cunoscută în thailandeză drept phajaan, înseamnă imobilizarea puiului separat de mamă, în spațiu strâmt, cu privare de somn și de hrană, până când încetează să se opună. Locurile care oferă plimbări azi cumpără animale care au trecut deja prin asta.
Dacă ai făcut-o acum zece ani, nu te mai frământa. Important e să nu mai plătești pentru asta acum.

Lista de verificat înainte să plătești
Un sanctuar adevărat îl recunoști mai ales după ce nu are.
| Semn | Ce înseamnă |
|---|---|
| Oferă plimbări, chiar și „fără scaun” | Nu e sanctuar. Călare pe gât e tot călare |
| Elefanții pictează, joacă fotbal, stau în două picioare | Spectacol dresat, nu comportament natural |
| Însoțitorul are un cârlig metalic în mână | Unealta de dresaj prin durere, numită bullhook |
| Elefanții stau legați cu lanțuri în timpul vizitei | Lanțul de noapte există aproape peste tot, cel de zi nu are scuză |
| Se nasc pui acolo și e prezentat ca program de conservare | Puii nu se întorc niciodată în sălbăticie. E reproducere pentru industrie |
| Grupuri de peste 20 de oameni pe animal | Turma nu are pauză |
| Prețul e sub 1.000 ฿ pe zi | Se taie de undeva, de obicei din mâncare sau din personal |
Întrebarea cea mai bună pe care o poți pune, dacă rezervi prin telefon sau pe mail, e simplă: de unde vin elefanții voștri și ce fac ei când nu sunt vizitatori? Un loc serios răspunde specific, cu vârste și povești individuale. Un camp răspunde vag.

Chestia cu baia
Multe locuri își fac reclamă cu poza în care torni o găleată de apă pe un elefant. Un elefant care stă în râu de la nouă dimineața până la patru după-amiaza, cu un grup nou la fiecare oră, de fapt lucrează. Iar apropierea forțată de zeci de străini pe zi e stresantă pentru un animal de patru tone care, în plus, e periculos exact când e stresat.
Locurile care s-au uitat serios la asta au renunțat la baia cu turiști în ultimii ani și au trecut la program de observație: pregătești mâncarea, o duci la marginea pădurii, apoi te dai deoparte și privești. Pare mai puțin, dar e mai interesant, fiindcă vezi animalele cum se poartă singure.

Cât costă și de unde rezervi
O zi întreagă costă între 2.000 și 3.000 de bahți de persoană, cu transportul de la Chiang Mai și masa de prânz incluse. O jumătate de zi, 1.200-1.800. E una dintre cele mai mari cheltuieli singulare dintr-o vacanță în Thailanda, iar unde intră ea în socoteala totală e în bugetul pentru Thailanda.
Cel mai bine rezervi direct pe site-ul locului, fiindcă așa ajunge la ei toată suma și fiindcă poți pune întrebări înainte. Cea mai cunoscută referință din zona Chiang Mai e Elephant Nature Park, parcul fondat de Sangduen Chailert, care a devenit între timp și adăpost pentru câini, pisici și bivoli.


De ce nu e răspunsul „nu merg deloc”
Ai putea crede că orice contact cu elefanții e greșit. În Thailanda lucrurile sunt mai încurcate.
Elefanții captivi sunt proprietate privată, înregistrați legal ca animale de muncă. Sunt câteva mii, iar unul mănâncă 150-200 de kilograme pe zi. Nu există unde să fie eliberați: pădurea nu mai e destul de mare, iar un animal crescut de om nu supraviețuiește singur.
Când turismul s-a oprit în 2020, o parte din camp-uri au rămas fără venituri peste noapte, iar unii proprietari și-au dus animalele pe jos, sute de kilometri, înapoi în satele de origine, fiindcă nu mai aveau cu ce să le hrănească acolo unde erau. Atunci s-a văzut că boicotul singur nu-i ajută pe elefanți.
Așa că, dacă mergi, contează mult la cine plătești: la un loc care face lucrurile prost sau la unul care le face bine.
Ce am văzut noi acolo
Ziua noastră în junglă, alături de elefanți liberi.
Rezervă o zi întreagă, nu o jumătate, și alege un loc care spune explicit că nu are plimbări și nu are baie cu turiști. Costă cu vreo sută de lei mai mult decât varianta de pe stradă și pleci de acolo împăcat cu ce ai văzut. Restul lucrurilor de făcut în zonă sunt în obiectivele din Chiang Mai.
Întrebări frecvente
De ce nu e voie să mergi călare pe elefant?
Din două motive. Coloana unui elefant are proeminențe osoase orientate în sus și nu e construită să ducă greutate pe spate, iar scaunul de lemn plus un adult apasă exact acolo. Al doilea motiv e dresajul: un elefant nu acceptă un om în cârcă de la sine, ci după o perioadă de imobilizare și privare care îi rupe rezistența.
Cum îmi dau seama că e un sanctuar adevărat?
După ce nu are. Fără plimbări, fără spectacole cu pictat sau fotbal, fără cârlig de dresaj în mâna însoțitorului, fără elefanți legați în timpul vizitei și fără pui născuți acolo vânduți drept program de conservare. Dacă site-ul folosește cuvântul sanctuar și tot vinde plimbări, e un camp redenumit.
E în regulă să faci baie cu elefanții?
A devenit discutabil, iar locurile serioase au renunțat. Un elefant care stă în apă o zi întreagă, cu grupuri noi la fiecare oră, e un elefant care lucrează, nu unul care se scaldă. Cele mai bune locuri de acum te pun să privești de la distanță și să pregătești mâncarea, atât.
Cât costă o zi la un sanctuar?
Între 2.000 și 3.000 de bahți de persoană pentru o zi întreagă, cu transport de la Chiang Mai și masă incluse. O jumătate de zi costă 1.200-1.800. Sub o mie de bahți înseamnă grupuri mari, program scurt sau un camp care își completează veniturile din altceva.
Nu e mai bine să nu merg deloc?
Elefanții din Thailanda sunt proprietate privată și costă enorm să fie hrăniți, cam 150-200 de kilograme de mâncare pe zi de animal. Când turismul s-a oprit în 2020, o parte din camp-uri n-au mai putut să-i întrețină. Boicotul general nu-i eliberează pe nimeni, dar alegerea locului trimite banii spre operatorii care fac lucrurile cum trebuie.
