Vietnam
Cartierul Vechi din Hanoi: cele 36 de străzi și cum le citești
Actualizat:

Cartierul Vechi e peticul de oraș de la nord de lacul Hoan Kiem, pe care l-ai traversa pe jos într-un sfert de oră, dacă ai reuși să mergi în linie dreaptă. Nu reușești. E cea mai densă bucată de Vietnam pe care am umblat-o, cu case late cât un coridor și cu marfa scoasă pe trotuar, iar în spatele tău e mereu un scuter care claxonează.
Cartierul îl umbli ca zonă. N-are un obiectiv central spre care mergi și de la care pleci, așa că îl citești stradă cu stradă, iar felul în care a fost construit explică aproape tot ce vezi în el.

De ce se numește „36 de străzi”
Acum câteva sute de ani, meșteșugarii din satele de lângă capitală au venit să vândă la marginea citadelei și s-au așezat pe bresle, fiecare breaslă pe strada ei. Și-au adus și zeul satului de acasă, așa că prin cartier mai găsești și azi temple mici, strânse între două prăvălii.
De aici vin numele. Prefixul Hang înseamnă marfă, iar cuvântul de după spune ce marfă. Hang Bac e strada argintului, Hang Chieu e strada rogojinilor. Cifra 36 e o convenție veche. Străzi sunt mai multe, doar că „36” a rămas cum rămân poreclele.
Partea care ne-a plăcut cel mai mult e explicația caselor. Sunt late de doi sau trei metri și intră în adâncime cât o alee, cu câte o curte mică pe la mijloc, ca să ajungă lumina în spate. Motivul era impozitul, care se calcula pe lățimea fațadei la stradă, așa că oricine construia își lua minimul de vitrină și împingea restul casei în adâncime. Așa a ieșit un cartier întreg ridicat în jurul unui impozit, și tot de aici vine senzația de canion, cu cerul tăiat sus, între două rânduri de fațade înalte.

Străzile pe care le recunoști și azi
Multe și-au schimbat demult meseria și au acum hoteluri, agenții de turism și aceleași magazine de suveniruri. Numele a rămas, marfa a plecat. Cele de mai jos încă își fac treaba și se văd de la colț.
| Strada | Ce înseamnă numele | Ce găsești azi |
|---|---|---|
| Hang Ma | marfă de hârtie | hârtie de altar, lampioane, decorațiuni de sărbători, cel mai colorat colț din cartier |
| Hang Bac | marfă de argint | bijuterii, ateliere de argintărie, gravură pe loc |
| Hang Gai | marfă de cânepă | mătase și croitori care termină o comandă în două-trei zile |
| Hang Thiec | marfă de tinichea | tinichigii, cutii de metal, oglinzi, ciocănit toată ziua |
| Hang Chieu | marfă de rogojini | rogojini, funii, saci, jaluzele de bambus |
| Hang Duong | marfă de zahăr | fructe confiate și dulciuri uscate, la kilogram |
Cea mai frumoasă stradă din cartier nu are Hang în nume. Lan Ong e strada leacurilor, botezată după un medic vechi, și o recunoști cu ochii închiși, fiindcă mirosul de scorțișoară și de rădăcini uscate se simte din capăt.

Cum traversezi strada

Jumătate din problemă e că pe trotuar poți merge doar pe bucăți. Cât ai loc, mergi pe el, dar la fiecare douăzeci de metri e blocat de scutere parcate, de scăunele scoase la terasă, de marfa unui magazin sau de o bucătărie în aer liber. Așa că treci mereu pe carosabil și înapoi, pe marginea lui, cu traficul curgând pe lângă tine, exact ca localnicii.
Cealaltă jumătate e trecerea propriu-zisă, și ea ține de un singur lucru, previzibilitatea. Scuterele nu se opresc și nu-ți fac loc dinainte. Calculează unde vei fi peste două secunde și trec prin spatele tău. Intri pe carosabil în ritm de plimbare, ții aceeași viteză și te uiți spre direcția din care vin. Dacă frânezi sau faci cale întoarsă, strici calculul a zece oameni deodată, și abia atunci apare pericolul. Dacă trebuie neapărat să te oprești la mijloc, stai nemișcat și lasă-i să curgă în jurul tău. Pași înapoi nu faci.
Regula ține însă doar pentru scutere. Mașinile, autobuzele și camionetele nu te ocolesc, fiindcă n-au unde, deci pe alea le aștepți. Te uiți întâi dacă vine ceva pe patru roți și abia apoi pornești prin restul.
Pe străzile cu sens unic uită-te oricum în ambele direcții, fiindcă scuterele merg regulat pe contrasens și taie pe trotuar. Și ține telefonul în buzunar cât traversezi, fiindcă o mână întinsă deasupra carosabilului cu telefonul în ea e ținta cea mai ușoară din oraș.
Bia hoi, berea de seară
Bia hoi e bere proaspătă, făcută zilnic și livrată dimineața în butoaie, nepasteurizată și fără conservanți, deci se bea în ziua în care s-a făcut. E slabă și rece, cu gust ușor, iar prețul e derizoriu, între 5.000 și 10.000 de dongi paharul, sub jumătate de euro.
Ritualul contează mai mult decât berea. Stai pe un scăunel de plastic de treizeci de centimetri, cu spatele la prăvălie, și ții paharul pe un scăunel identic, care ține loc de masă. Nimeni nu se așază în cerc. Toată lumea stă cu fața la carosabil, fiindcă strada e programul serii.

Colțul cunoscut e la intersecția străzilor Ta Hien și Luong Ngoc Quyen. Vineri și sâmbătă seara e un zid de oameni, cu muzică din patru localuri deodată. Merită văzut o dată, ca fenomen, însă berea mai bună e la localurile de cartier din jur, unde localnicii beau pe la cinci după-amiaza și unde butoiul se termină până seara. Un local care rămâne fără bia hoi e semn bun.
Piața Dong Xuan

E cea mai mare piață acoperită din Hanoi și stă în capătul de nord al cartierului, într-o clădire pe trei niveluri. E o piață de angro, cu puține suveniruri, și merită știut dinainte. Parterul e cu alimente, etajele cu textile, haine și mărunțișuri, iar o bună parte din marfă se vinde la lot, pentru prăvăliile mici din oraș.
Dacă vrei un singur lucru frumos, de dus acasă, nu e locul. Dacă vrei să vezi cum se aprovizionează orașul, e exact locul și nu costă nimic. Culoarele sunt înguste, e cald și lumina e de neon. Ce ne-a plăcut e în spatele halei, pe rândul de tarabe cu mâncare, unde mănânci în picioare la prânz.
De vineri până duminică seara, între piață și lac se întinde piața de noapte, cu tarabe pe mijlocul carosabilului. După ce am mers pe ea de câteva ori, o considerăm o plimbare bună și o cumpărătură proastă. Marfa se repetă din tarabă în tarabă, iar primul preț cerut unui străin e mult peste ce plătește un localnic.
Unde se termină cartierul
Cartierul n-are garduri, dar are margini pe care le simți. La sud e lacul Hoan Kiem și el e reperul de orientare, fiindcă dacă te-ai încurcat mergi până vezi apă și știi din nou unde ești. La nord, dincolo de Dong Xuan, ajungi la digul Râului Roșu și la podul de fier Long Bien, construit de francezi și folosit și azi de tren, de biciclete și de scutere.
Semnul cel mai clar că ai ieșit e lățimea străzii. Cât timp treci pe lângă fațade de trei metri, cu marfă pe trotuar și cu ghemul de fire electrice deasupra capului, ești înăuntru. Când carosabilul se lățește și apar copaci și clădiri coloniale late, ai intrat în cartierul francez.
Obiectivele mari ale orașului sunt aproape toate în afara perimetrului, de la complexul Ho Chi Minh la Templul Literaturii, iar cum le legi în două zile am scris în ce să vizitezi în Hanoi.
Ce am văzut noi acolo
Prima noastră zi în Hanoi: traversarea străzii, cafeaua cu ou și traficul din Cartierul Vechi.
Vezi cartierul de două ori în aceeași zi, pe la șase dimineața și după opt seara, și sari peste prânz. Dimineața e cartierul care lucrează, cu livrări, mături și oameni care mănâncă supă în picioare. Seara e cel care iese pe scăunele. Dacă dormi aici, alege întâi strada și abia apoi hotelul, fiindcă între o cameră deasupra unui bar din Ta Hien și una la două colțuri distanță e o noapte de somn. Ce se mănâncă pe străzile de mai sus, cu prețul fiecărui fel, e în tot ce se mănâncă în Hanoi, iar zonele în care merită să dormi, cu ce verifici în anunț, în cazare în Hanoi.
Întrebări frecvente
Chiar sunt 36 de străzi în Cartierul Vechi?
Nu chiar. Cifra e o convenție veche, rămasă ca o poreclă, iar în perimetru sunt mai multe străzi de atât. Adevărată e regula numelor, fiindcă prefixul Hang înseamnă marfă și spune ce se vindea acolo.
Cât timp îți ia Cartierul Vechi?
O dimineață și o seară, în aceeași zi sau în două. Nu e un obiectiv cu bilet și cu traseu, e o zonă prin care te plimbi, așa că depinde de cât de des te oprești. Dacă ai doar câteva ore libere, ia dimineața devreme.
E sigur Cartierul Vechi seara?
Da, e plin de lume până târziu, iar infracțiunile violente sunt rare. Ce se întâmplă des e furtul din buzunar în aglomerație și smulgerea telefonului din mână de pe scuter, mai ales dacă mergi pe marginea carosabilului cu telefonul scos. Ține-l în buzunar și uită-te pe notă înainte să plătești.
Cum traversezi strada în Hanoi?
Intri pe carosabil în ritm de plimbare și ții aceeași viteză, fără opriri bruște și fără să te întorci din drum, ca scuterele să te poată ocoli. Regula ține doar pentru ele. Mașinile și autobuzele nu au unde să te evite, deci pe alea le aștepți să treacă.
Merită să stai cazat în Cartierul Vechi?
Da, dacă ai două zile în Hanoi, fiindcă scapi de deplasări și ieși direct în stradă. Prețul e zgomotul, care ține până spre miezul nopții pe străzile cu baruri. Alege o stradă laterală, la două-trei colțuri de Ta Hien, și ai și poziția, și somnul.
