Vietnam

Ha Giang Loop: traseul, permisele și ce s-a schimbat în 2026

Actualizat:

Drum de munte în serpentine strânse, coborând printr-o vale verde din Ha Giang
Pe scurt: Bucla Ha Giang e un traseu circular de vreo 350 de kilometri prin munții din nordul extrem al Vietnamului, pe care o faci în trei sau patru zile, pe motocicletă sau pe locul din spate, cu un șofer local. Trece prin platoul carstic Dong Van și peste pasul Ma Pi Leng. Zonele de frontieră prin care trece cer străinilor un permis de mult, iar din iunie 2026 se controlează din nou, după câțiva ani în care se trecea.

Bucla Ha Giang e un traseu circular de vreo 350 de kilometri prin munții din nordul extrem al Vietnamului, lipit de granița cu China. O faci în trei sau patru zile și e, după noi, cel mai bun motiv de a urca în nordul țării. În ultimul an s-au schimbat două lucruri care contează pentru drumul ăsta, așa că un articol scris acum doi ani te trimite acolo cu informații care nu mai țin.

Ce e bucla și cât durează

Drumul pleacă din orașul Ha Giang, urcă spre nord prin Quan Ba și Yen Minh, traversează platoul până la Dong Van, trece pasul Ma Pi Leng spre Meo Vac și coboară înapoi de unde a pornit. Cei 350 de kilometri nu spun mare lucru pe hârtie. În România i-ai face într-o zi lungă. Aici sunt trei zile. Traseul e aproape numai serpentine, cu porțiuni în lucru pe care mergi la pas, și oricum vei opri des, altfel n-are rost să bați drumul până sus.

Noi doi pe un vârf de stâncă, deasupra unei văi cu dealuri verzi ascuțite și un sat
Pe buclă, la o oprire
Zile Ce prinzi Cui i se potrivește
2 zile Quan Ba, Yen Minh și întoarcere pe același drum, fără platou și fără Ma Pi Leng cine are un weekend și atât
3 zile bucla întreagă, cu platoul Dong Van, pasul Ma Pi Leng și Lung Cu, dar pe fugă majoritatea celor care vin
4 zile aceleași locuri fără să te uiți la ceas, plus barca pe Nho Que și o piață de dimineață cine vrea și satele, nu doar priveliștile

Varianta de două zile o trecem în tabel fiindcă o vedem des, deși nu ne place. Taie fix partea pentru care merită drumul până acolo. Dacă nu ai trei zile întregi, mai bine lași bucla pe altă dată.

Alex pe stâncile de pe marginea unei văi, cu munți verzi și nori în spate
Valea de sub drum

Ce vezi

Șosea printre munți verzi în Ha Giang, cu un scuter în depărtare
Pe drumul din Ha Giang

Pasul Ma Pi Leng e bucata de drum dintre Dong Van și Meo Vac, tăiată în peretele de deasupra canionului. Ai stânca într-o parte, golul în cealaltă și râul verde undeva jos de tot. E motivul pentru care lumea vine aici și e locul de pe traseu care arată la fel de bine ca în poze.

Platoul carstic Dong Van e altceva decât se așteaptă majoritatea. Nu e verde, e gri. Colți de calcar pe kilometri întregi, cu petice de porumb plantate între pietre, pe pământ cărat acolo cu spatele. E un peisaj aspru, care nouă ne-a rămas în cap mai mult decât priveliștea de pe pas.

Râul Nho Que îl vezi de sus, de pe Ma Pi Leng, ca o dungă verde greu de crezut. Jos ajungi pe un drum abrupt, iar de acolo mergi cu barca printre pereți verticali. Merită, dar pune-l în program dinainte, fiindcă îți ia jumătate de zi cu tot cu coborât și urcat.

Turnul de steag Lung Cu stă în punctul cel mai nordic al Vietnamului, la câțiva kilometri de graniță. Urci niște scări, e un steag mare și o priveliște peste dealuri. Contează mai mult ca idee decât ca obiectiv, fiindcă ai ajuns în capătul de sus al țării. Drumul până acolo e mai frumos decât turnul.

Permisul de frontieră, controlat din nou din 2026

Aici e ușor de înțeles greșit, fiindcă jumătate din internet îl prezintă ca regulă nouă. Nu e. Vietnamul cere de mult străinilor permisiune ca să intre în zonele lipite de graniță, iar bucla trece prin ele. Ce s-a schimbat e aplicarea: controalele s-au relaxat după pandemie, iar din iunie 2026 se cere din nou actul la punctele de verificare. Data e cea raportată de operatorii din zonă și de hostelurile de acolo, n-am găsit un anunț oficial publicat.

Diferența contează dacă ajungi să discuți la un control: e o lege veche, aplicată din nou. Iar permisul e un act cerut de poliție, separat de biletele de la obiective.

Costă în jur de 200.000 până la 260.000 de dongi de persoană, cam 10 dolari la cursul de la data la care am verificat. Îl iei cu pașaportul de la biroul de imigrări din orașul Ha Giang sau, mult mai simplu, prin operatorul de tur de la care închiriezi motocicleta ori iei șoferul. Dacă mergi cu un tur, întreabă direct dacă permisul e inclus și cere să-l vezi înainte de plecare, nu te mulțumi cu „ne ocupăm noi”.

Aceeași regulă se aplică și în alte comune de frontieră din nord, nu doar aici. Ce nu putem lămuri e cât de departe de graniță se întinde zona în care se cere, fiindcă n-am găsit o listă limpede. Traseul clasic al buclei trece oricum prin comune de frontieră, așa că, dacă faci bucla, întrebarea rămâne teoretică. Ia permisul.

Condus singur sau cu easy rider

Serpentine printre dealuri verzi văzute de sus, din Ha Giang
Serpentinele din Ha Giang

Sunt două variante, iar alegerea ține mai ales de acte.

Dacă vrei să conduci singur, în 2026 regula permisului se aplică strict. Ca să conduci legal o motocicletă în Vietnam îți trebuie permis de conducere internațional fizic, emis sub Convenția de la Viena din 1968, cu categoria A trecută explicit pe el, plus permisul național din România. Nu ține nici poza din telefon, nici permisul internațional emis sub cealaltă convenție. Poliția controlează, cel mai des la Bac Sum, pe urcușul de la ieșirea din oraș, și la Yen Minh.

Amenda pentru condus fără permis valabil e de 2 până la 4 milioane de dongi la motocicletele de până la 125 cmc și de 6 până la 8 milioane peste. Cele pe care le închiriezi pentru buclă, XR sau CRF de 150, sunt aproape toate peste 125 cmc, deci intri direct în tranșa de sus, între 240 și 320 de dolari. Iar partea care doare mai mult pe un drum de trei zile e că poliția reține motocicleta de obicei 7 zile. Cel care ți-a dat-o fără să aibă ce trebuie riscă și el o amendă separată, mai mare.

România a ratificat Convenția de la Viena din 1968 pe 9 decembrie 1980, deci permisul internațional emis aici e de tipul cerut. Scriem asta ca informație, nu ca garanție. E materie juridică, se schimbă, iar amenzile sunt reale, așa că verifică înainte de plecare ce scrie pe documentul tău, categoria și convenția. Mai e ceva ce se uită des: fără permis valabil, asigurarea de călătorie nu te acoperă la un accident pe motocicletă.

Cu easy rider stai pe locul din spate, conduce un șofer local și mergi așa două sau trei zile, cu bagajul legat în față. Varianta asta ocolește toată problema permisului, fiindcă nu conduci tu. E varianta pe care o recomandăm oricui n-a mai condus motocicletă pe drum de munte. Serpentinele de acolo nu sunt locul unde înveți, iar șoferii locali fac traseul de zeci de ori pe an și știu unde e pietriș după curbă. Nu dăm nume de firme, fiindcă sunt zeci în orașul Ha Giang și se schimbă de la un sezon la altul. Citește recenzii recente, de anul în curs, și întreabă de permis, de cască și de asigurare înainte să dai banii.

Noi doi, o poză făcută de aproape, cu munți verzi în nori și un pârâu în spate
Noi doi, pe drum

Provincia s-a schimbat în 2025

De la 1 iulie 2025, Vietnam a trecut de la 63 la 34 de unități administrative, prin comasare. Ha Giang nu mai există ca provincie. A fost unită cu Tuyen Quang, iar provincia rezultată se numește Tuyen Quang, cu centrul administrativ la Tuyen Quang.

Aceeași reformă a desființat și nivelul de district, așa că țara are acum două trepte, provincia și comuna. De asta scriem mai sus „comune de frontieră” și nu „districte”, deși operatorii din zonă și hărțile neactualizate folosesc în continuare numele vechi de district, ca Quan Ba sau Meo Vac.

Pe teren nu se schimbă nimic. Drumul e același, orașul Ha Giang e tot acolo, bucla se numește la fel. Se schimbă hârtiile. Adresele de pe site-uri mai vechi trimit la o provincie care nu mai figurează nicăieri, așa că, dacă dai peste denumirea nouă într-un formular de cazare, n-ai greșit locul.

Cum ajungi în Ha Giang

Din Hanoi mergi cu autocarul de noapte, între 6 și 7 ore. Pleacă seara și ajunge devreme dimineața în orașul Ha Giang, cât să iei micul dejun și să pornești pe traseu în aceeași zi. Sunt autocare cu paturi, nu cu scaune, iar șoseaua e bună până sus. Biletele le iei online pe 12Go, unde vezi și orele, și tipul de autocar.

Aeroport în zonă nu există, așa că autocarul e singura variantă rezonabilă în afară de mașina privată, care costă de câteva ori mai mult. Dacă vii direct din Hanoi, socotește o noapte de drum la dus și una la întors.

Bucla intră greu într-un concediu de două săptămâni. În itinerarul de 14 zile am lăsat-o deliberat afară, fiindcă mănâncă patru sau cinci zile cu tot cu transport și le ia din centrul țării.

Ce am văzut noi acolo

Bucla Ha Giang, parcursă de noi.

Vezi clipul nostru

Ia easy rider dacă e prima ta motocicletă pe munte și ia permisul de frontieră chiar dacă cineva îți spune că nu se cere. Cele două costă împreună cât o noapte de cazare și îți iau de pe cap exact lucrurile care pot strica drumul. Iar dacă nu ai patru zile libere cu tot cu autocarele de noapte de la dus și de la întors, Sapa e varianta scurtă din nord, cu terase de orez și mers pe jos în loc de serpentine, și încape confortabil în trei zile.

Întrebări frecvente

Am nevoie de permis pentru bucla Ha Giang?

Da. Permisul nu e o regulă nouă, Vietnamul îl cere de mult pentru zonele de frontieră, dar din iunie 2026 se controlează din nou. Ți se cere chiar și dacă doar treci prin zonă fără să înnoptezi acolo. Costă în jur de 200.000 până la 260.000 de dongi, cam 10 dolari la data la care am verificat, și îl iei de la biroul de imigrări din orașul Ha Giang sau prin operatorul de tur.

Pot conduce singur cu permisul românesc?

Îți trebuie permis de conducere internațional fizic, emis sub Convenția de la Viena din 1968, cu categoria A trecută explicit pe el, plus permisul național. România a ratificat convenția în 1980, deci permisul emis aici e de tipul cerut. Verifică totuși înainte de plecare, fiindcă se controlează la Bac Sum și la Yen Minh. Amenda pentru condus fără permis e de 2 până la 4 milioane de dongi la motocicletele de până la 125 cmc și de 6 până la 8 milioane peste, iar poliția reține motocicleta de obicei 7 zile.

Câte zile îmi trebuie pentru bucla Ha Giang?

Trei sunt minimul care are sens, patru sunt mai bune. În trei zile prinzi platoul Dong Van, pasul Ma Pi Leng și turnul de la Lung Cu, dar mergi tot timpul cu ochiul pe ceas. A patra zi îți dă barca pe râul Nho Que și o dimineață de piață, adică exact partea pe care o taie toată lumea.

E periculos să faci bucla Ha Giang?

Drumul e îngust, plin de serpentine și cu prăpastie pe margine, iar căzăturile se întâmplă mai ales la începători și pe ploaie. Cu un șofer local la ghidon riscul scade mult. Dacă mergi singur, condu încet, nu pleca pe întuneric și oprește când plouă tare, fiindcă asfaltul ud și pietrișul din curbe fac cele mai multe accidente.

Când e cel mai bun moment din an pentru Ha Giang?

Toamna, din septembrie până în noiembrie, cu cer curat, drum uscat și câmpurile de hrișcă înflorite pe platou spre finalul perioadei. Vara plouă mult și serpentinele devin alunecoase, iar iarna sus e frig și ceață deasă, care taie tocmai priveliștile pentru care ai venit.

Citește și