Bali
Insulele Gili pe cont propriu: Trawangan, Meno și Air, fără mașini, cu piața de pește și peștele care a mușcat-o pe Yasmine
Publicat:

Insulele Gili sunt trei: Trawangan, Meno și Air. Sunt aproape de Lombok, nu de Bali, dar aproape toată lumea vine la ele din Bali, cu barca rapidă. Noi am stat pe toate trei, pe rând, și ne-am întors de acolo cu o mușcătură de pește și cu cea mai urâtă traversare cu barca din tot anul.
Fără mașini
Primul lucru pe care îl observi: pe insule nu sunt mașini și nici scutere pe benzină. Te miști pe jos, cu bicicleta sau cu căruța trasă de cai. Am văzut și scutere electrice. Bagajele și marfa se duc cu căruțe împinse de oameni. Ulițele sunt de nisip, iar pe unele mergi ca prin zăpadă.

Gili Trawangan
La port plătești o taxă de 10.000 de rupii ca să intri pe insulă. Strada principală e plină de baruri, magazine și oameni care îți oferă transport la fiecare zece metri. Prețurile sunt mai mari decât în Bali, iar uneori ne-am simțit jupuiți.
Pe Trawangan, ca pe toate cele trei insule, locuitorii sunt musulmani. La cinci dimineața începe chemarea la rugăciune, printr-un difuzor puternic, iar în cameră pare că dormi în moschee. Mulți turiști se plâng. Nouă ne-a plăcut. Insula a ajuns cunoscută pentru petreceri, dar asta n-a fost alegerea localnicilor, iar aici turiștii suntem noi.
Am închiriat biciclete și am făcut turul insulei. Ulițe de nisip, capre, găini, un cal care era potcovit, terenuri de vânzare și junglă. La apus se vede vulcanul de pe Lombok.

Piața de noapte
Seara, piața de lângă port se umple de tarabe cu pește proaspăt: barracuda, red snapper, calamari, creveți, homari mici și frigărui de toate felurile. Alegi peștele, alegi garniturile și ți-l fac pe loc. Am mâncat într-o curte în spatele tarabelor. N-am mai văzut atâtea feluri de pește la un loc.

Dimineața devreme ne-am trezit pentru răsărit. Străzile erau goale, iar în zare se vedeau munții de pe Lombok. Apa e turcoaz și caldă, fără corali care să te taie la picioare, iar curentul e slab.

Alex a făcut socoteala într-o dimineață: cu o cameră de 13 euro și mâncare locală, ne încadram în cam 40 de euro pe zi, amândoi. Nu-ți trebuie mii de euro ca să stai pe o insulă ca asta.
Gili Meno
Meno e cea mai liniștită. Poate treizeci de turiști pe toată insula, iar dintr-o parte în alta ajungi în vreo douăzeci de minute. Am stat într-un bungalou cu aer condiționat, prize pe prispă și o baie în aer liber, la care cobori pe trepte. Apa caldă era doar cât o încălzea soarele în țevi. 19 euro cu mic dejun. Ca welcome drink am primit o nucă de cocos culeasă din copac sub ochii noștri.

Plaja e ca de screensaver. N-am fost în Maldive, dar așa ne-o închipuim. La plajă, o nucă de cocos mare costa 20.000 de rupii, berea 30.000-35.000, iar o clătită cam 10 lei. Yasmine găsise pe plajă o scoică mare. Am întrebat o vânzătoare cât ar costa: cam cât o bere.
În sat se văd încă urmele cutremurului din 2018 de pe Lombok: case dărâmate, ruine, șantiere. Un localnic ne-a povestit cum după cutremur a venit pandemia, iar turismul era singura lor sursă de venit. Seara e beznă, așa că ia o lanternă. Și spray de țânțari. Pe Meno e chiar un cântec despre ei: dacă îți e frică de țânțari, nu veni pe Gili Meno.

În interiorul insulei e un lac sărat, iar lângă el, un hotel de lux alături de barurile localnicilor, care par închise. Contrastele sunt mari. Lângă statuile subacvatice, cu țestoasele din jur, se construia un complex uriaș de vile.
Gili Air
De pe Meno pe Air am luat barca publică: 40.000 de rupii de persoană, câteva minute. Circulă de vreo două ori pe zi.
Pe Gili Air am schimbat felul în care căutăm cazare, după prea multe camere care în poze arătau altfel decât în realitate. Ne punem cu bagajele la o cafenea cu wifi și umbră. Unul rămâne, celălalt merge pe jos la trei-cinci cazări libere, le vede și negociază. Am găsit camere de la 180.000 de rupii, fără mic dejun și cam întunecate, până la 350.000, frumoase pe dinafară dar cu gândaci și miros de închis. Metoda e în cazare în Bali.
Până la urmă am primit o vilă întreagă, în schimbul unor filmări pentru proprietar, un german. În mod normal costă în jur de 100 de euro pe noapte, cu mic dejun. Am avut piscină, o bucătărie mare, kombucha de casă și biciclete gratuite.

Pe drum spre apus am dat de un varan mare. Primul apus de pe Gili Air a fost cu vulcanul de pe Lombok în spatele soarelui, cu muzică live și foc pe plajă.
Hotelul abandonat
Pe malul mării, la capătul insulei, am dat de un hotel părăsit. Camerele aveau încă mobilă, aparate de aer condiționat, frigidere și cititoare de cartelă. Avea două piscine, una adâncă, poate pentru cursuri de scufundări. Peste bar căzuse un copac. Într-o cameră își făcuse cuib o pasăre. Părea abandonat de vreo doi ani. Localnicii ne-au spus că după cutremur și pandemie au pierdut aproape toți turiștii.

Snorkeling și peștele care mușcă
Din Gili Air am luat un tur de snorkeling cu barca, pe la toate trei insulele. Până la barcă mergi prin apă, printre arici de mare, așa că ai grijă unde calci. Am văzut țestoase, pești și grădini de corali. Totul mergea perfect.

Apoi un pește colorat a început să ne dea târcoale. Deodată, Yasmine a ieșit la suprafață țipând. Alex s-a gândit la un rechin. Ghidul a chemat toată lumea în barcă. Yasmine fusese mușcată de un pește-trăgaci, un pește mare care își apără teritoriul și are dinți atât de puternici încât sfărâmă coralii. Noroc că avea pantaloni peste costumul de baie.
Am întrerupt turul și am căutat un doctor, fiindcă nu știam dacă peștele e veninos. N-a fost nimic grav: o sperietură zdravănă și o vânătaie care a ținut câteva săptămâni. Dacă un pește mare și colorat ca ăsta începe să înoate spre tine, îndepărtează-te, nu-l filma de aproape.

Furtuna de la întoarcere
A doua zi am luat barca rapidă înapoi spre Bali, cu pastile de rău de mare. Pe drum s-a pornit o furtună. Valurile treceau de trei metri, barca se izbea de ele de parcă se rupea în două, iar de câteva ori am crezut că se răstoarnă. Când am ajuns, oamenii au aplaudat. Bagajele erau ude leoarcă.
Dacă vremea se strică, nu te grăbi să pleci. Mai stai o zi. Barca rapidă o rezervi pe 12Go, iar pentru drumul cu barca o asigurare de călătorie Heymondo, nu strică.
Cum se leagă Gili de restul drumului e în itinerariul nostru prin Bali.
Întrebări frecvente
Care insulă Gili e cea mai bună?
Depinde ce cauți. Trawangan are piața de noapte, baruri și cele mai multe cazări. Meno e foarte liniștită, cu poate câteva zeci de turiști. Air e între ele, cu cazări de toate felurile. Noi am stat pe toate trei, câteva nopți pe fiecare.
Cum ajungi pe insulele Gili din Bali?
Cu barca rapidă, din Padang Bai sau din alte porturi din Bali, în vreo oră și ceva, după vreme. Între insule circulă bărci publice de câteva ori pe zi. Ia pastile de rău de mare, fiindcă strâmtoarea poate fi foarte agitată.
Există mașini pe insulele Gili?
Nu. Te miști pe jos, cu bicicleta, cu căruța trasă de cai sau cu scuterul electric. Bagajele se duc cu căruțe trase de oameni.
Sunt multe insecte pe Gili?
Țânțari, foarte mulți, mai ales pe Meno. Ia spray și folosește-l seara. Noi am plecat plini de mușcături.
