Bali

Munduk, Baliul de la munte: lacurile gemene, poarta Handara și cascadele din junglă

Actualizat:

Lac între dealuri acoperite de junglă, văzut de sus, sub un cer cu nori albi
Pe scurt: Munduk e un sat de munte din centrul-nord al Baliului, între lacurile Buyan și Tamblingan și coasta de nord. Vii pentru belvederea spre lacurile gemene, pentru poarta Handara și pentru cascadele din junglă, ca Banyumala. E mult mai răcoros decât în sud, așa că ia haine groase, iar cazările sunt puține și simple.

Când pleci din Ubud spre nord, după o oră insula se schimbă. Drumul urcă, aerul se răcește, iar la un moment dat treci printr-un nor. Noi am făcut drumul cu scuterul, cu un rucsac în față și unul în spate. Era două după-amiaza și ne era frig. Noroc că aveam pantaloni lungi.

Munduk e un sat de munte, iar dacă vii în Bali pentru plajă, de obicei îl sari. Noi ne-am îndrăgostit de el.

Lacurile gemene

Prima oprire a fost belvederea de pe creastă, de unde vezi deodată lacurile Buyan și Tamblingan, despărțite de o limbă de junglă. Prin copaci umblă maimuțe. Pe platformă stau niște oameni cu lilieci de fructe, să-ți faci poze cu ei. Noi ne-am uitat doar la peisaj.

Pe drum se vând căpșuni din culturile de pe deal și papaya cât un dovleac. E singurul loc din Bali unde am văzut căpșuni.

Cazarea: puțină și simplă

În Munduk nu sunt multe variante de cazare. Am găsit un homestay în junglă, cu o verandă plină de flori, un câine care se tăvălea prin iarbă și un mic templu. Camera era foarte simplă, cu un pat, o noptieră și chiuveta afară din baie. Am plătit 19 euro cu mic dejun, cam mult pentru ce primeai. Gazda ne-a făcut o cafea locală.

Intrarea în curte era o pantă atât de abruptă încât ne-am panicat cu scuterul. A venit gazda, cu un copil în brațe, gata să ni-l coboare ea. Pentru ei e ceva obișnuit.

Apusul de deasupra văii

Seara am mers pe jos prin sat, pe lângă case, cocoși și un domn care cânta la o cafenea, până la barul unui resort cu vedere spre vale. Terase de orez, dealuri în ceață și liniște. Cazarea de acolo era mult peste bugetul nostru, dar la bar poți intra. Se închide la șase și jumătate.

Femeie care merge pe o alee îngustă între o orezărie inundată și o pajiște cu mese, sub steaguri roșu cu alb
Seara, deasupra văii din Munduk

Pe la șapte și jumătate eram înapoi la cazare, cu o bere și un pachet de cărți. Pe la opt și jumătate dormeam. A doua zi aveam treabă devreme.

Poarta Handara, la șapte dimineața

Poarta Handara e intrarea într-un resort de golf, lângă lacul Buyan. A ajuns celebră pe Instagram, iar proprietarii s-au trezit cu o mulțime de oameni care vin să se pozeze. Acum se plătește o taxă pentru poză, iar o domnișoară te pune la rând. Ne-a spus că după-amiaza coada trece de o oră.

Noi am ajuns la șapte. Era ceață peste munte, frig, iar Yasmine stătea în pelerina de ploaie. Nici devreme nu e simplu. Trec oameni cu ofrande spre templu, mașini, scutere și alergători, toți prin cadru. Am așteptat să se ridice puțin ceața, am făcut câteva poze și am fugit la micul dejun, la un ceai cald. Pe lumină, cu valea curată, priveliștea era alta.

Drum drept printre peluze și tufișuri, care duce spre o poartă balineză înaltă, sub un cer înnorat
Drumul spre poarta Handara

Cascada Banyumala

Am plătit biletul, iar drumul spre cascadă trece printr-o grădină pe care Google Maps o arată ciudat. Mergi printr-o plantație de cafea robusta, cu boabele în ciorchini, pe lângă un avocado căzut din copac, hortensii, crăciunițe sălbatice care se înroșesc la umbră și o floare de banan. După vreo douăzeci de minute de coborâre ajungi la o bifurcație. De pe belvedere se vede până la mare, în nord.

Cascada are două căderi. Cea mare curge pe un perete verde, iar cea mică cade ca un duș. Poteca e bine întreținută și am văzut și familii cu copii. Am fost aproape singuri. Se poate face baie, dar noi n-am intrat. Era frig. Am trecut în schimb pe după cascada mică, iar asta a fost partea cea mai frumoasă.

Cascadă înaltă care cade pe un perete acoperit de vegetație într-un bazin, cu o femeie privind de pe potecă
Banyumala

Pe drumul înapoi ne-am oprit la un restaurant cu vedere. Era 17 august, Ziua Independenței Indoneziei. Peste tot erau steaguri, iar oamenii făceau concursuri în curte.

A doua cascadă

A doua zi am căutat o altă cascadă din Munduk. Google Maps ne-a dus pe deal, la niște case. Am parcat unde am putut și am căutat poteca. Una dintre ele se termina brusc, într-o prăpastie. Am găsit-o până la urmă pe cea bună, cu trepte, și am coborât printr-o junglă deasă până la un perete vertical pe care apa curge în zeci de fire. Jos e o bancă de pe care să stai și să te uiți.

Mai multe fire de apă care cad pe un perete verde într-un pârâu, cu plante roșii pe mal
A doua cascadă din Munduk

Era zece dimineața, soare, și ne coceam. Cu o zi înainte ne alergase ploaia. În Munduk vremea se schimbă de la o oră la alta.

Ce să știi înainte

Ia haine groase. În Munduk e frig dimineața și seara, chiar și în plin sezon uscat. Drumul are multe serpentine strânse, deci dacă n-ai mai condus scuter, nu începe cu el. La cascade nu te baza pe Google Maps și întreabă localnicii de potecă.

Cazările sunt puține, așa că rezervă din timp. Noi căutăm pe Agoda, care în Bali are multe homestay-uri mici.

Vezi clipul nostru

Dacă vii dinspre sud, Munduk se leagă bine cu Ubud. Ordinea în care le-am pus noi e în itinerariul prin Bali.

Întrebări frecvente

E frig în Munduk?

Da, mai ales dimineața și seara. Noi am trecut prin nori pe creastă la două după-amiaza și ne-a fost frig în pantaloni lungi. La poarta Handara, la șapte dimineața, eram în geci. Ia o bluză groasă și o pelerină de ploaie.

Cum ajungi la poarta Handara și cât stai la coadă?

Poarta e la intrarea într-un resort de golf, lângă lacul Buyan. Dimineața devreme e aproape liber. După-amiaza, ni s-a spus, coada pentru poză trece de o oră. Se plătește o taxă mică pentru poză.

Câte zile să stai în Munduk?

Două nopți. O zi pentru lacuri și poarta Handara, una pentru cascade. De aici ajungi în Lovina în vreo patruzeci de minute.

Se poate înota la cascada Banyumala?

Se poate intra în apă, dar apa e rece și aerul la fel. Noi n-am intrat. Am stat în schimb în spatele cascadei mici, care cade ca un duș.

Citește și