Bali

Ubud pe cont propriu: Tirta Empul, terasele de orez, dansul kecak și copacul de 700 de ani

Publicat:

Terase de orez inundate, cu marginile acoperite de iarbă, printre palmieri și junglă
Pe scurt: Ubud e centrul cultural al Baliului, în interiorul insulei, între orezării și junglă. Merită pentru templul de apă Tirta Empul, terasele de orez văzute la răsărit, dansul kecak, cafenele și restaurante vegetariene. Centrul e aglomerat și plin de trafic, așa că mulți preferă cazările din jur, la zece- douăzeci de minute cu scuterul.

Ubud e locul din Bali în care am stat cel mai mult. De două ori, mai bine de două săptămâni în total. E un oraș care la prima vedere te dezamăgește puțin și pe care, cu cât stai mai mult, cu atât îl înțelegi mai bine.

Prima seară pe strada principală am avut aceeași impresie. Cafenele, valet parking pentru scutere, magazine de cristale, de haine și de măști, trafic și mulți, mulți turiști. Ubudul pe care îl cauți e la zece minute de centru, în sate, printre orezării.

Stradă din Ubud cu scutere parcate, o femeie care merge pe trotuar, temple și steaguri roșu cu alb
O stradă din centrul Ubud

Tirta Empul, templul cu apă sfântă

Am mers cu scuterul, pe un drum foarte frumos, până la Tirta Empul. Localnicii plătesc mai puțin decât străinii, iar noi am dat atunci 50.000 de rupii de persoană. În 2026, biletul pentru un adult străin e 75.000. La intrare primești un sarong, chiar dacă ai pantaloni lungi. Dacă vrei să intri în apă, închiriezi separat o ținută de baie și un loc pentru lucruri.

Noi am vrut ritualul complet. Am luat un localnic care ne-a explicat tot. Ții o ofrandă la piept, stai jos, închizi ochii și meditezi, apoi ceri voie, fiindcă vei folosi apa ca să-ți cureți energia. Apoi treci pe la fiecare jet de apă din bazin, pe rând. Bărbații intră la bustul gol. La primul jet nu se ia apă. De aici ar lua apă toate templele din Bali.

Bazinele cu apă ale templului Tirta Empul, cu pavilioane cu acoperiș de stuf și dealuri verzi în spate
Tirta Empul

În interiorul templului se vede izvorul. Apa bolborosește din pământ, de parcă ar fierbe. Mirosul de bețe parfumate e peste tot, iar localnicii stau la rugăciune cu un preot care sună dintr-un clopoțel. A fost cel mai frumos moment din tot Ubudul.

Bazin cu apă limpede și verzuie, cu fundul acoperit de alge și reflexia norilor
Izvorul de la Tirta Empul

La ieșire am găsit un fruct uriaș, cât un pepene. L-am crezut pomelo. Localnicii ne-au spus că nu se mănâncă.

Terasele de orez, la răsărit

Am mers la terase dimineața devreme, înainte să se deschidă ceva. Eram aproape singuri. Leagănele pentru poze erau încă închise și oricum aveau un preț mare. Am coborât treptele printre terase și am continuat mai departe, pe unde nu erau turiști, prin ograda unui om care săpa terase noi.

Drumul trece prin curțile localnicilor. La fiecare curte cineva te așteaptă cu o nucă de cocos sau cu o rugăminte de bacșiș. Nimeni n-a fost obraznic, dar ia bani mărunți. Ne-am rătăcit vreo două ore. La opt era deja aglomerat, iar la zece și zece, când am ieșit, curgea apa pe noi.

Ce am învățat: vino la răsărit, ia apă și ai bani mărunți la tine. Pentru noi a fost una dintre cele mai frumoase dimineți din Bali.

Plimbarea de seară, la marginea orașului

La ieșirea din Ubud, spre deal, e o potecă de vreo doi kilometri, pe lângă un templu, cu o vale cu râu pe dreapta. Un panou anunță amendă de 500.000 de rupii pentru plasticul aruncat. Pe drum vezi oameni la muncă pe câmp, o cafenea în mijlocul orezăriei, galerii de pictură și o cafenea de yoga.

Asta era Ubudul pe care ni-l imaginaserăm. Liniștit, verde și fără trafic. Ne-am oprit la un suc, cu valea în față, și am coborât pe întuneric spre oraș.

Kecak, dansul la lumina focului

Seara am mers la un templu unde se ține kecak. Zeci de bărbați stau în cerc în jurul unei lămpi cu ulei de cocos și cântă ritmic, fără instrumente, în timp ce dansatorii joacă o poveste din Ramayana. Spre final vine partea cu focul. Peste noi era luna aproape plină. Nu înțelegi tot, dar nu-ți trebuie.

Zmeele, cafeaua și strada

Pe strada principală e un magazin numai cu zmee: vulturi, pești, bărci, unele mai mari decât un om. Balinezii înalță zmee ca să fie mai aproape de zei, iar vara, cu vânt bun, cerul e plin de ele.

Fațada unui magazin din Ubud acoperită de zmee colorate în formă de păsări și pești
Magazinul de zmee

Tot acolo vezi măștile de lemn pictate, cu colți și ochi bulbucați, care apar în dansurile tradiționale.

Mască balineză sculptată în lemn, roșie și aurie, cu ochi mari și colți albi
Măști pe strada principală

Am făcut și o degustare de cafea, la o cafenea de specialitate. Patru cafele reci, fiecare cu un cartonaș cu note: nuga, nectar, fructe de pădure. Alex n-a ghicit niciuna. Cafeaua cu scorțișoară luată de Yasmine a fost cea mai bună dintre toate.

Platou roz cu patru pahare de cafea rece, cartonașe cu note de degustare și pahare cu apă, pe o masă de lemn
Degustarea de cafea

Tudor, un român pe care l-am cunoscut în prima seară în Bali, ne-a dus la o cafenea cu terase de orez, plină de oameni care lucrează la laptop. Un long black era 20.000 de rupii, iar un mic dejun cu ouă, pâine, roșii, unt și cafea, 38.000. Sâmbătă seara se cântă acolo.

Procesiunea de la poartă

Am mai stat și într-o cazare la vreo douăzeci de minute de centru. Într-o dimineață, gazdele ne-au chemat repede la poartă. Pe stradă trecea o procesiune, cu bărbați în alb, cu sarong și cochilii în care suflau. Ne-au pus boabe de orez pe frunte și pe piept, ca binecuvântare. Câinele a primit și el. N-am înțeles tot ritualul, dar ne-a rămas în minte.

Bărbați în cămăși albe și sarong, cu bentițe albe pe cap, care merg pe o stradă și suflă în cochilii
Procesiunea de pe strada noastră

Restaurantul cu statui, la apus

Yasmine a găsit un restaurant cu statui uriașe sculptate în piatră și lemn, cu vedere spre junglă. Băncile sunt făcute din rădăcini. Era vineri seara și eram aproape singuri. O salată costa cam 12-13 lei, iar spaghetele 45.000 de rupii. Ține cont că la multe restaurante, peste prețul din meniu se adaugă în jur de 16% taxe și servicii. Am plătit în total cam 56 de lei la doi, cu pește și sucuri. Aici nu ai voie să ridici drona.

Statui uriașe sculptate, cu brațe ridicate, pe fundalul unui cer portocaliu la apus deasupra junglei
Restaurantul cu statui

Copacul de peste 700 de ani

La o oră de Ubud cu scuterul, într-un sat, lângă un templu, e copacul cel mai frumos pe care l-am văzut vreodată. E un copac sfânt, cu peste 700 de ani. Circumferința trece de douăzeci de metri, iar rădăcinile se întind ca niște ziduri. Pe lângă el ciugulesc găini, iar de după gard se aud cocoșii.

Nu se plătește bilet, se lasă o donație. Există toaletă și un warung. Noi am stat acolo mai bine de două ore.

Trunchiul uriaș al unui copac bătrân, cu rădăcini groase ca niște pereți, pe o pajiște
Copacul de peste 700 de ani

Unde să stai

Centrul e scump și aglomerat. Noi am stat la 19 euro cu mic dejun, la un minut de centru, dar în satele din jur am găsit camere cu piscină și vedere spre orezărie la 13 și la 17 euro. Pentru asta îți trebuie scuter. Toate cazările noastre sunt în cazare în Bali, iar unde și ce am mâncat, în mâncarea din Bali.

Vezi clipul nostru

Întrebări frecvente

Cât costă intrarea la Tirta Empul?

În 2026, 75.000 de rupii pentru un adult străin, cam 4 euro. Sarongul îl primești la intrare. Dacă vrei să intri în bazin, închiriezi separat o ținută de baie și un loc pentru lucruri.

Când e bine să mergi la terasele de orez?

La răsărit. Noi eram primii la terase dimineața devreme. La opt deja era aglomerat, iar la zece era o căldură greu de suportat.

Câte zile îți trebuie pentru Ubud?

Minimum trei-patru. Noi am stat mai bine de două săptămâni, în două reprize, și tot am mai fi avut ce face. E o bază bună pentru excursii spre nord și spre est.

Unde să stai în Ubud?

În centru, dacă vrei totul pe jos, cu zgomot și trafic. În satele din jur, la zece-douăzeci de minute cu scuterul, găsești camere cu piscină și vedere spre orezărie la 13-17 euro.

Citește și