China

Vacanță în China, păreri sincere: ce ne-a plăcut și ce nu

Actualizat:

Yasmine zâmbește peste umăr pe Marele Zid de lângă Beijing, într-o zi senină, cu zidul urcând pe creasta verde din spate
Pe scurt: Părerea noastră e că China merită, dar nu e o destinație în care să improvizezi. Ne-au plăcut trenurile de mare viteză, mâncarea, prețurile, siguranța și, mai presus de toate, provincia Yunnan. Ne-au dat bătăi de cap plățile, hărțile, taxiurile fără aplicație, biletele de tren care se termină și trenurile vechi, lente și înghesuite.

Am străbătut China de la Guangzhou și Guilin până în Chengdu, Yunnan, Shanghai și Beijing, cu ghiozdanul în spate, pe trenuri, pe metrou și cu taxiul. Ne-am îndrăgostit de ea și am avut și zile în care ne-a scos din sărite. Pe rețelele sociale multă lume o romantizează, așa că aici îți spunem sincer și ce ne-a plăcut mai puțin.

Pe scurt

Ne-a plăcut Ne-a plăcut mai puțin
Trenurile de mare viteză: 8 ore de drum, un minut întârziere Nu plătești cu cash, iar WeChat Pay nu merge fără număr chinezesc
Mâncarea, chiar dacă acasă nu suntem fani ai mâncării chinezești Google Maps nu merge deloc
Siguranța: camere peste tot, lucrurile uitate nu dispar Didi cere număr local, iar taxiurile de pe stradă cer de câteva ori mai mult
Prețurile: taxi de 8 lei, cazare frumoasă de 10 € pe noapte Biletele de tren se termină, mai ales unde e un singur tren pe zi
Yunnan, provincia noastră preferată Trenul vechi Y: înghesuit, fum de țigară, miros urât
Peisajele dintre Guilin și Yangshuo Toaletele publice, curate în unele locuri, problematice în altele

Ce ne-a plăcut

Întâi, trenurile de mare viteză. De la Guilin la Zhangjiajie am mers cu un tren care a prins 250 km/h, aproape opt ore, și am ajuns cu un minut întârziere. Gările sunt mari, curate și moderne, iar biletul e pașaportul: îl scanezi la intrare, treci printr-un control ca la aeroport și gata. Cum le cumperi și cum alegi între tipurile de tren e în transportul prin China.

Apoi mâncarea. Alex nu e mare fan al mâncării chinezești din România. În China a zis că l-a dat gata. De la hot pot-ul din Chongqing, care ni s-a părut ireal de picant, la omleta cu trufe din Lijiang, pe care Yasmine zice că acasă nu și-ar fi permis-o, am mâncat bine aproape peste tot. Ce să comanzi e în mâncărurile tradiționale chinezești.

Ne-a plăcut și siguranța. Camerele sunt peste tot, inclusiv în fața șoferilor de autobuz, ca să vadă dacă vorbesc la telefon sau ațipesc. La început ți se pare mult, dar te simți în siguranță. În autocarul cu care am intrat în China am găsit pe scaunul din față un iPhone uitat și i-am dat repede de proprietar. Mai multe despre asta în e sigură China.

Și prețurile. Un taxi de 15 minute ne-a costat 13 yuani, cam 8 lei. În orașul vechi din Lijiang am stat cu 10 € pe noapte și n-am prea găsit cazări frumoase peste 50 €. În Yangshuo am plătit 150 de lei pe noapte la un hostel cu piscină și cu vedere spre munții de calcar. Toate sumele sunt în cât costă o vacanță în China.

Oamenii au fost o surpriză. În prima zi am ieșit de la metrou la o stație greșită, la vreo 50 de minute de cazare. O fată pe care am întrebat-o de drum s-a oferit să meargă cu noi până acolo. Și la restaurant, când aplicația de traducere nu ne ajuta, localnicii ne arătau ce să comandăm.

Iar Yunnan e preferata noastră. Dintre toate provinciile prin care am trecut, nicio alta nu ne-a plăcut atât. În Lijiang am întrebat prin hoteluri cât ar costa să stăm o lună, doar că scutirea de viză te lasă 30 de zile. Cei mai mulți turiști se opresc la Beijing, Shanghai și Chongqing, iar nouă Yunnan ni se pare o regiune foarte subestimată. Orașul vechi e în Lijiang.

Mănăstirea Songzanlin, cu acoperișuri aurii și ziduri roșii și albe, pe cer albastru
Mănăstirea Songzanlin, în Shangri-La

Ce ne-a plăcut mai puțin

Primele zile au fost grele, fiindcă nimic nu merge ca acasă. Alex a spus-o direct: dacă era singur, nu făcea față. Totul e în chineză, Google Maps nu funcționează, iar la graniță ne-au întrebat pe îndelete unde stăm, când plecăm și cu ce bilet. Ne-a salvat faptul că Yasmine pregătise totul dinainte. De unde să începi e în prima zi în China.

Apoi plățile. Cash se mai acceptă uneori, dar rar, iar comercianții nu prea au rest. WeChat Pay nu l-am putut activa, pentru că cere număr de telefon chinezesc. Alipay a mers și l-am folosit peste tot, de la metrou și restaurante până la tarabele din orașele vechi. Ce merită adus acasă și cât costă e în cumpărăturile din China. Configurează-l acasă, pentru că îți trebuie din prima oră. Pașii sunt în cum plătești în China.

Hărțile au fost altă problemă. Aplicația locală de hărți pe care am încercat-o era toată în chineză. Ne-a salvat Apple Maps, care în China folosește datele unei aplicații locale, cu numele locurilor în engleză și cu rute. Ce aplicații să instalezi e în aplicațiile pentru China.

La fel taxiurile. Didi, Uber-ul lor, cere un număr de telefon chinezesc, iar un SIM local n-am reușit să ne luăm. Până am aflat că Didi se poate folosi din Alipay, am negociat pe stradă cu șoferi care cereau 80 de yuani pentru o cursă de 20-30. După ce am activat Didi, a mers perfect. Alte trucuri de evitat sunt în țepele pentru turiști din China.

Biletele de tren se termină pe rutele populare. Am vrut să plecăm miercuri spre Zhangjiajie și am găsit loc abia vineri, deși căutam de o săptămână. A trebuit să lungim șederea cu două zile. Ia-le cu cel puțin patru zile înainte, mai ales dacă pe rută e un singur tren pe zi.

De atunci căutăm biletele cât de devreme putem, pe Trip.com, unde vezi și câte locuri au mai rămas.

Apoi trenul lent Y. De la Dali la Lijiang am luat dinadins cel mai vechi tip de tren, ca să vedem varianta cea mai autentică, cu litera Y. Aveam bilete la scaun tare, dar vagonul era cu paturi și locurile noastre nu existau. A fost înghesuit, lumea fuma și mânca, mirosea urât, iar trenul oprea din cinci în cinci minute și stătea pe loc câte 20. Yasmine a zis că nu mai urcă niciodată într-un Y, doar în cele rapide.

Spa-ul din Chengdu ne-a dezamăgit. Văzusem pe rețelele sociale multe clipuri cu spa-urile chinezești, cu bufet și gustări nelimitate. Realitatea a fost alta: personal rece, dușuri murdare încă de la intrare, papuci care nu arătau curați și un bufet destul de sărac. Ne-am întrebat tot timpul dacă merită banii. Pentru noi, nu a meritat.

Și toaletele publice. Unele sunt impecabile, cu finisaje frumoase și curățate tot timpul. Multe altele sunt o problemă, iar Yasmine a avut des de suferit. Reperul nostru: dacă vezi o femeie cu o cârpă în mână care se ocupă de curățenie, ai nimerit bine. Restul e în toalete, apă și obiceiuri practice.

Ce am văzut noi acolo

Lijiang, orașul vechi din Yunnan în care ne-am fi mutat pentru câteva luni, cu cazările, cafeaua și prețurile de acolo.

Vezi clipul nostru

Verdictul nostru

China merită, dar nu e țara în care pleci fără pregătire. Aproape tot ce ne-a enervat s-a întâmplat în primele zile și ținea de telefon: plata, hărțile, taxiul, internetul. După ce le-am pus la punct, a rămas ce ne-a plăcut, adică trenurile, mâncarea, siguranța și locuri pe care nu le vezi în vlogurile obișnuite.

Dacă ai timp pentru o singură regiune din afara traseului clasic, alege Yunnan. Noi ne întoarcem acolo în martie 2027, cu un grup mic, prin Lijiang, Shaxi, Dali și Shangri-La, unde urcăm la peste 3.000 de metri. Ce înseamnă asta pentru corp e în altitudinea din Yunnan, iar traseul e în circuitul nostru din China.

Alex zâmbește lângă roata de rugăciune aurită din Shangri-La, iar Yasmine, cu o căciulă cu urechi, stă în spatele lui
La roata de rugăciune din Shangri-La

Tot ce ne-ar fi scutit de nervii din primele zile am pus în ghidul „Prima dată în China”, iar restul articolelor sunt pe pagina China pe cont propriu.

Întrebări frecvente

Merită o vacanță în China?

Da, după părerea noastră. E sigură, ieftină la mâncare, cazare și taxi, iar trenurile de mare viteză te duc punctual între orașe. Merită mai ales dacă ieși din traseul clasic Beijing, Shanghai și ajungi în Yunnan.

Ce nu ne-a plăcut în China?

Primele zile, când nimic nu merge ca acasă, adică plata cu cash, Google Maps și taxiurile comandate din aplicație. Apoi trenurile vechi de tip Y, toaletele publice care nu sunt toate curate și un spa din Chengdu care nu semăna deloc cu ce văzusem pe rețelele sociale.

E greu să călătorești singur prin China?

E mai greu decât în Europa sau în restul Asiei, mai ales la început. Totul e în chineză, iar aplicațiile de acasă nu merg. Dacă pregătești Alipay, hărțile și internetul înainte de plecare, după câteva zile te descurci.

Citește și