China
Dujiangyan din Chengdu: cum ajungi, ce vezi și cât costă
Publicat:

Ne gândeam că Dujiangyan e doar un oraș de lângă Chengdu, bun de o jumătate de zi. Am găsit munți pe cinci-șase straturi, copaci galbeni de toamnă și străduțe care ne-au amintit de Japonia și de Taiwan. E la 30 de minute cu trenul rapid, iar noi am rămas și peste noapte.
Cum ajungi: trenul de 30 de minute din Chengdu
Am plecat din gara Xipu, o gară mică din Chengdu, aleasă pentru că avea legătura cea mai directă. Biletele le-am luat chiar de la casă. Am riscat, pentru că pe ruta asta pleacă un tren la fiecare jumătate de oră. Dacă ai o rută cu un singur tren pe zi, ia biletul din timp, că riști să nu mai găsești locuri. Cum se iau biletele și cum treci de control e în trenurile din China.

Toată lumea s-a urcat la rând, fără înghesuială. Toaleta din tren era cu gaură în pământ, dar curată, cu hârtie, săpun și chiuvetă. Singurul lucru care ne-a enervat: scaunele nu se rotesc, iar noi am prins locurile cu spatele la direcția de mers. Trenul trece prin mijlocul orașului și ajunge la minut. Nici n-am apucat să ne apucăm de lucru, că am și coborât.
Camera de 65 de lei, la trei minute de gară
Hotelul era la trei minute de gară și la vreo 100 de metri de centru, dar l-am găsit greu. Clădirea are la fiecare etaj altceva: un restaurant, o sală de fitness, un hotel. Numele diferă și el: pe site e scris într-un fel, pe hartă în altul. Am întrebat pe toată lumea, iar un om ne-a spus convins că suntem în alt loc. Eram fix în fața intrării.

Camera a costat 65 de lei pe noapte. Am avut două paturi mari, un birou cu fierbător și ceșcuțe tradiționale de ceai cu capac, un televizor uriaș și o baie cu dușul separat. Gel de duș, șampon, periuțe, săpunuri, aparat de ras și papuci de unică folosință erau incluse, ca peste tot în China. Geamul era murdar și camera mirosea a țigară. În China se fumează aproape peste tot, iar regulile sunt în fumatul în China.
La dozatorul din hotel apa de băut era la 56 de grade. În China apa se servește caldă aproape peste tot, fiindcă localnicii cred că apa rece e un șoc pentru corp. Hotelurile le căutăm pe Trip.com, după note și după distanța până la gară.
Ursul panda uriaș și toaletele de la fiecare colț
În piața centrală e o statuie uriașă de panda, cea mai mare pe care am văzut-o, și am văzut mulți. E acoperită cu blană și pare adevărată. În jurul ei stau fotografi cu tableta în mână, care îți arată cum o să iasă poza. Suntem încă în zona urșilor panda, iar lângă oraș e o bază unde sunt îngrijiți. Despre bazele de panda am scris în urșii panda din Chengdu.

Pe Yasmine a impresionat-o altceva: toaletele publice sunt la tot pasul și sunt curate. Pentru un loc cu mulți turiști, ni se pare cel mai important lucru. Nu trebuie să rogi un restaurant să te lase la toaletă și să auzi că e doar pentru clienți.
Pe străzi sunt foișoare unde stau pensionarii la soare. Unii prăjesc porumb, castane și cartofi dulci pe un grătar mic. Ne-au urmărit cu privirea tot drumul, iar dacă le zâmbești și le faci cu mâna, se bucură.
Taxiul de 6 lei și librăria-labirint
Am comandat un taxi din aplicație, varianta cea mai ieftină. A venit o mașină electrică nouă, cu plafon panoramic de sticlă. Am crezut că e Tesla. Cursa a fost lungă și a costat mai puțin de 6 lei. Taxiurile se comandă din Didi sau din Alipay, iar ce aplicații îți trebuie e în aplicațiile pentru China.

Am mers până la un mall de la marginea orașului, pentru librăria care e plină pe social media. E făcută ca un labirint, cu rafturi până în tavan și oglinzi sus, care o fac să pară și mai mare. De aproape îți dai seama că de la al șaptelea-al optulea raft în sus cărțile sunt doar printate. Efectul rămâne frumos, dar nu e chiar ce vezi în poze.

Cărțile de jos sunt reale. O carte costa 52 de yuani, dar aproape toate erau în chineză. Pe margini sunt locuri de citit, iar unele cărți se pot împrumuta, cu număr și ștampilă, ca la bibliotecă. Yasmine s-a îndrăgostit de căsuțele în miniatură pe care le asamblezi singur: o patiserie, o cafenea, o casă întreagă cu etaj, între 60 și 120 de lei. Le-am lăsat acolo, fiindcă au cam două kilograme și n-aveau loc în ghiozdane. Ce merită luat acasă din China și cum te tocmești e în cumpărăturile din China.
Podul acoperit și străduțele vechi
În zona veche nu ne așteptam la atâta lume. Locul a devenit cunoscut în ultimii ani, mai ales de când a intrat în patrimoniul UNESCO. Podul acoperit e din lemn, cu tavanul pictat, și e atât de lat că ar trece o mașină, plus trotuarele de pe margini.

Pe străzi primești de gustat la fiecare pas. Am luat o înghețată cu cornet cu susan negru, mai bună decât cea de la McDonald’s, și niște turte calde cu susan, scoase direct din cuptor. Ne-am înțeles cu vânzătorii doar prin Google Translate. La una dintre tarabe plata cu telefonul a mers greu, pentru că uneori plata către o persoană fizică nu trece. Despre asta am scris în cum plătești în China.
Mai sunt carne afumată, cârnați și coaste puse la uscat, fructe uscate și un snack crocant de porumb, ca o mămăligă uscată. Alex a mușcat dintr-un fruct galben cu „degete”, mâna lui Buddha, și abia după am citit că e decorativ: se pune în casă pentru miros și noroc, nu se mănâncă așa. Prunele galbene de la o tarabă, 18 yuani kilogramul, aveau gust de corcodușe.
Pe una dintre străzi apa țâșnește din pământ și curge într-un pârâiaș care trece pe lângă case. Restaurantele și ceainăriile sunt pe mai multe niveluri. La una, specialitatea casei era broasca țestoasă. Noi am trecut mai departe.
Sistemul de irigații vechi de peste 2.000 de ani
Orașul e cunoscut pentru sistemul de irigații construit în jurul anului 256 î.Hr., în timpul dinastiei Qin. A fost făcut ca să ude toată câmpia Chengdu și să oprească inundațiile când creștea râul. E considerat cel mai vechi sistem de irigații din lume care funcționează fără baraj: apa râului Min e împărțită în mai multe brațe. Din cauza lui, câmpia Chengdu a ajuns una dintre cele mai bogate din China. A intrat în patrimoniul UNESCO în 2000.

Am mers după oameni, fără să știm exact unde ajungem, și am intrat pe o potecă printr-o pădure atât de deasă că părea junglă, cu bambus și păsări. Zona se închide la ora 17. Sus, la intrarea în templu, biletul era 160 de yuani pentru doi, mai mult decât o noapte de cazare, așa că n-am intrat. Am coborât pe altă potecă și am dat de alt templu, fără bilet, unde ne-am plimbat în liniște. Pe drum sunt locuri unde bei un ceai și te uiți la apus.
Strada cu antichități
Mai jos, o stradă întreagă s-a transformat într-un muzeu în aer liber, cu lucruri vechi de vânzare, fiecare cu un cod QR. Am văzut casetofoane duble din anii ’90, aparate foto cu film, fiare de călcat vechi și lanterne cu prelungitor, ca cele pe care le aveam acasă.
Cina de 50 de lei
Yasmine a găsit un restaurant local bine cotat pe hartă, dar eram singurii clienți. Au pornit cuptorul doar pentru noi. După zece minute au început să intre și alții.

Am luat pui Kung Pao, care nu seamănă cu cel din restaurantele chinezești din România: aici e doar cu alune, piper de Sichuan, ceapă verde și puțin iute. Al doilea fel a fost un porc foarte dulce, gras, roșu la culoare, cu gust de porc cu varză. Plus orez și o bere locală, ușoară. Porțiile au fost atât de mari că n-am putut termina. Nota a fost 82 de yuani, cam 50 de lei, cu apă din partea casei, caldă, bineînțeles. A fost probabil cel mai ieftin restaurant din China pentru noi. Ce să mai încerci din bucătăria din zonă e în mâncarea din Sichuan.
Seara: spectacolul Blue Tears
Seara, pe canalele prin care curge apa, se aprind lumini albastre. Spectacolul se numește Blue Tears. Ce am văzut noi pe social media arăta mai spectaculos, probabil cu efecte puse peste poze, iar noi am prins doar amurgul. Arată frumos, dar nu e chiar ca pe internet.

Pe mal stau fotografi profesioniști care îți fac poza cu luminile în spate. Aproape toți cei din jurul nostru erau chinezi, turiști străini n-am văzut. Dacă ai o singură zi în Chengdu, alege din obiectivele din Chengdu. Dacă ai două, Dujiangyan merită o zi întreagă.
Toată ziua noastră în Dujiangyan, de la gară până la luminile de seară, e în clipul de mai jos.
Întrebări frecvente
Cum ajungi din Chengdu la Dujiangyan?
Cu trenul rapid, în vreo 30 de minute. Noi am plecat din gara Xipu și am luat biletele direct de la casă, fiindcă trenurile pleacă la fiecare jumătate de oră. Dacă pe ruta ta e un singur tren pe zi, ia biletul din timp.
Se poate face Dujiangyan într-o singură zi?
Da, e la o jumătate de oră de Chengdu. Noi am stat o noapte ca să prindem și spectacolul de lumini de seară, Blue Tears, și să nu ne grăbim prin oraș.
Cât costă intrarea?
Prin oraș, pe pod și pe străduțele vechi te plimbi gratuit. La intrarea în templul de pe deal biletul era 160 de yuani pentru doi, iar noi n-am intrat. Mai jos am găsit alt templu, fără bilet.
